| General (r) prof. univ. dr. Teodor FRUNZETI*, Maior (r) conf. univ. dr. Aliodor MANOLEA*
Abstract: Această lucrare examinează relația dintre diplomația preventivă și diplomația coercitivă într-un sistem internațional marcat de proliferarea conflictelor armate, rivalitatea dintre marile puteri și extinderea instrumentelor hibride de presiune. Argumentul său central este că diplomația preventivă rămâne instrumentul cu cel mai mare potențial de a reduce costurile umane, politice și economice ale conflictelor, însă eficacitatea sa depinde de voința politică, de mecanismele funcționale de avertizare timpurie și de capacitatea instituțiilor multilaterale de a transforma informațiile în acțiune. În același timp, diplomația coercitivă continuă să fie utilizată ca un instrument cu o constrângere limitată prin amenințări, sancțiuni, ultimatumuri sau demonstrații calibrate de forță, dar succesul său depinde de obiective realiste, semnalizare credibilă, disponibilitatea unor opțiuni de ieșire negociate și respectarea dreptului internațional. Dintr-o perspectivă militară, relația dintre cele două forme de diplomație este inseparabilă de capacitățile credibile, reziliență, interoperabilitate aliată, avertizare timpurie și utilizarea controlată a instrumentelor militare în sprijinul dialogului strategic. Într-o lume dominată de conflicte, prevenirea ar trebui să rămână principala opțiune normativă și strategică, în timp ce coerciția ar trebui utilizată doar în sprijinul dezescaladării și al unei soluționări politice viabile. Cuvinte cheie: diplomație preventivă, diplomație coercitivă, prevenirea conflictelor, sancțiuni, securitate internațională, gestionarea crizelor, diplomație a apărării, descurajare integrată, Marea Neagră. Citiți articolul complet * Membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, Președinte al Secției de Științe Militare, Universitatea Titu Maiorescu, email: tfrunzeti@gmail.com |
PUBLICAT în Revista de Științe Militare, Volume 26 no 2, 2026
|
