Autori: Gogu GHIORGHIȚĂ
Anul apariţiei: 2022
Nr. pagini: 222
ISBN:978-606-8636-95-5
Domeniu: Volum omagial postum
Disponibilitate: La cerere (55 lei)
Despre carte:
În amintirile scrise despre cei ce nu mai sunt, autorii scot în evidență, în general, doar ceea ce a fost frumos și pozitiv în viața și activitatea acestora, evitând deliberat să facă aprecieri care ar arunca umbre asupra memoriei lor. O astfel de abordare este comodă, scutește de interpretări neavenite, de suspiciuni de tot felul. Consider însă că, oricât de buni, de valoroși și de altruiști am fi, nu suntem perfecți, avem și trăsături ale firii mai puțin reușite, suntem supuși greșelilor, suntem oameni, nu îngeri. Nu rareori păcatele sunt cele ce ne dau identitate și nu virtuțile, de unde și poreclele. Secretul vieții mi se pare a fi, de a găsi maniera potrivită de a proceda, de a acționa în diverse situații, astfel încât păcatele și greșelile noastre să nu dăuneze celor din jur. Consider că, a ocoli unele adevăruri despre oameni și faptele lor, a cosmetiza unele realități, a nu spune unor lucruri pe nume, dar decent, atunci când zugrăvim pe cineva, înseamnă să privăm cititorul de imaginea reală a acelor oameni. Nu întotdeauna prima impresie despre o persoană contează, este și cea reală. Ca să cunoști cu adevărat pe cineva și să afli dacă poțiavea încredere deplină, dacă te poți bizui pe acea persoană, este uneori o misiune dificilă, trebuie să-i studiezi reacțiile în situații diverse, în situații limită, și nici atunci nu ești scutit de eventuale surprize.
Volumul de față este un omagiu adus unor oameni care au trecut prin viața mea, mulți dintre ei prieteni apropiați. Prietenii au însemnat mult pentru mine de când mă știu, au fost uneori mai importanți decât unii membri ai familiei. Sună dureros poate această mărturisire, dar nu cred că surprinde pe nimeni, întrucât familia ți-o dă Dumnezeu, prietenii ți-i alegi. Nu trăim o veșnicie ca să ne împiedicăm de oameni care nu ne merită, de aceea am prețuit mult prietenii care mi-au fost alături, m-au încurajat și m-au ajutat să mă ridic și am ignorat relațiile în care m-am simțit neînțeles, interpretat greșit sau chiar suspectat de fapte ce nu-mi stau în caracter. în familie pot interveni orgolii, invidie, frustrare, lipsă de respect, situații pe care trebuie să le tolerezi vrând nevrând uneori, pe când între prieteni astfel de situații și relații pot fi ușor evitate. Prieteniile sincere, autentice, pun preț pe valori comune, se bazează pe respect, pe sprijin dezinteresat în orice situație, pe înțelegere reciprocă.
Am fost și sunt un mare iubitor de oameni și am suferit enorm atunci când unii prieteni, puțini este drept, m-au dezamăgit, m-au convins că aveau de fapt doar interese și atât. Firea sociabilă m-a ajutat să-mi fac ușor prieteni și când m-am confruntat cu o problemă sau alta, am găsit mai mereu printre ei pe cineva care să mă ajute s-o rezolv. Pe măsura trecerii anilor, prietenii mi s-au tot rărit, au plecat în altă lume, mai bună se zice – dar cine știe(!), un sentiment teribil de apăsător, mulți dintre ei neavând egal, fiind de neînlocuit. E dureros să constat bunăoară, că jumătate din ’’floarea cea vestită” a acelui miracol care a fost cândva citadela științei de la Pângărați s-a ridicat la Cer. E adevărat că nu toți mi-au fost prieteni, dar au fost colegii mei, am împărțit cu ei ani în șir și bune și mai puțin bune. Și nu mă refer doar la cei cu studii superioare, ci și la tehnicieni, funcționari și muncitori, unii dintre ei oameni de toată isprava!
în urmă cu aproape un deceniu am publicat un volum cu iz autobiografic ”Trecut-au anii”, pe care l-am subintitulat -’’carte de suflet”. Dacă mă gândesc bine, aceea era de fapt o carte document, iar cea de față mi se pare mult mai indicată să poarte această pecete, întrucât zugrăvește oameni a căror viață s-a intersectat în multe momente cu a mea, de care am fost legat profesional și sufletește prin fire văzute și nevăzute, de la care am avut de învățat. Despre unii dintre ei am publicat articole omagiale după ce au părăsit această lume, articole în care m-am referit mai mult la opera pe care au lăsat-o moștenire, la realizările lor profesionale. în acest volum voi insista mai puțin pe operă și mai mult pe latura umană a fiecăruia din cei prezentați și nu din dorința de a le pune în umbră aura de buni specialiști în domeniul lor de lucru, ci pentru a-i aduce mai aproape de sufletul nostru.
Nu știu în ce măsură am reușit în demersul meu, pentru că nu e o misiune ușoară, sper însă ca slovele mele să nu fie interpretate eronat. Este posibil ca unii cititori să considere că am exagerat pe alocuri cu anumite reflecții și judecăți ale mele, îmi asum conștient acest risc, altfel nu aș fi eu, dar nu-mi permit să mistific adevărul, nu-mi propun să fac pe plac nimănui, nu agreez unanimitățile. Cei care mă cunosc, cu siguranță mă și recunosc în postura de mai sus! Am convingerea că, dacă s-ar afla printre noi, toți cei zugrăviți în volumul de față ar citi cu interes percepțiile mele despre viața și opera lor și unora dintre ei le-aș smulge poate zâmbete prin comentariile mele.
Cuvânt înainte al autorului