978-606-8636-83-2 * ANTOLOGIE DE ESEURI DE LA SECURITATEA SUBIECTIVĂ LA CEA OBIECTIVĂ – ESSAYS ANTHOLOGY FROM SUBJECTIVE TO OBJECTIVE SECURITY

Autori:  Colonel (r) prof. univ. dr. ing. Eugen Siteanu

Anul apariţiei: 2021

Nr. pagini:496

ISBN:978-606-8636-83-2

Domeniu: Antologie

Disponibilitate: La cerere (95 lei)

Citește câteva pagini;

Despre carte: Lucrarea cuprinde eseuri publicste de autor in revistele stiintifice de profil de autor.

INTRODUCERE Șiința securității are ca obiect cercetarea fenomenelor de (in)securitate și are următoarea structură:
un material de fapte/evenimente naturale și umane acumulate istoric; un set de ipoteze de (in)securitate;
rezultatele observărilor prezentate sub forma conceptelor, noțiunilor, teoriilor, principiilor, legilor și
axiomelor confirmate de practică; o metodologie de investigare (cercetare) științifică ori un model de
cercetare a fenomenelor reale de (in)securitate și de asigurare a securității indivizilor, comunităților,
națiunilor (statelor) și a umanității.
Securitatea omenirii și popoarelor reprezintă o problemă istorică și nici o problemă istorică nu are
un răspuns categoric. De aceea, fiecare generație trebuie să reia lupta pentru asigurarea securității națiunii
de la capăt ori să piară așa cum au pierit atâtea state și popoare de-a lungul mileniilor.
Etnologia, etnografia, sociologia, filosofia, hermeneutica, politologia, istoria, managementul,
logica și dreptul reprezintă și un îndreptar (atât teoretic, cât și metodologic) pentru cei interesați de
problematica securității, acest domeniu științific de analiză și sinteză relativ nou.
În prima fază de evoluție a științei securității, aceasta era cu precădere o știință de cabinet, având
suport/sprijin de referință în disciplinele și științele care au generat-o și în acelea înrudite cu ea, cum ar fi,
de pildă, știința militară. Cu timpul ea a devenit nu numai o știință teoretică, ci și una practică încercând să
descrie pericolele, amenințările, riscurile și vulnerabilitățile și să explice modul de asigurare a securității
(statelor, comunităților etc.). Ca dependentă de alte științe, securitatea, în acea fază inițială, nu a avut prea
multe perspective științifice și a apelat frecvent la științele umaniste și la cele fundamentale. Deci, ab
initio, securitatea a emis idei, teorii fundamentate pe o cunoaștere, aperto libro1
, în două direcții: una
istorică și cealaltă geografică. Apoi. mai târziu, s-a îndreptat și pe o a treia direcție – sistematică, ca o
știință social-istorică care a cercetat comportarea și existența grupurilor etnice în mișcare și în raporturile
de securitate cu alte grupuri, inclusiv popoare, în timp și spațiu.
În faza a doua, securitatea s-a delimitat din ce în ce mai mult față de domeniile de cercetare ale
altor științe încercând să se dezvolte ca o știință teoretică, iar în cea de a treia fază, și ca o știință de sinteză,
integratoare, care ulterior a început să explice/descrie și să elaboreze principii. Știința securității nu se
opune altor științe, ci receptează demersul acestora, ca pe niște elemente constitutive și inalienabile ale
sale, avînd un rol precis în afirmarea obiectului ei științific. Astăzi, în faza finală a evoluției sale,
securitatea realizează o cunoaștere mai completă și mai obiectivă a realității fenomenelor de (in)securitate,
investigând toate pericolele, amenințările, riscurile și vulnerabilitățile naturale și umane și aducând soluții
viabile și raționale problemelor de (in)securitate, încercând și optimizarea deciziilor politico-militare (de
securitate). Astfel, știința securității tinde să devină o știință complexă, transdisciplinară și
interdisciplinară, atât teoretică (prin studii de securitate), cât și practică, care să planifice, organizeze și
execute „anchete totale de (in)securitate” inițiate sub egida ONU. Documentarea de (in)securitate, de
teren, constituie un document istoric, de securitate, care va completa documentul (istoric) de arhivă în
condițiile complexe în care datele (informațiile) de securitate de teren depind, azi, de o mulțime de factori:
domeniul de securitate (economic, politic, militar, tehnologic, cibernetic, cultural, ecologic, individ,
securitate națională, securitate internațională, infrastructuri critice etc.); categoria științifică de specializare
a cercetătorului; mijloacele tehnice de cercetare utilizate; selectarea temelor de investigare (cercetare);
pregătirea preliminară; cointeresarea cercetătorului care culege informații (date); consemnarea riguroasă a
datelor; utilizarea judicioasă a acestora etc.

  • O judecată dreaptă cere ascultarea argumentelor tuturor părților (Audi alteram partem: Să ascultăm și cealaltă parte).
    1
    la prima vedere, I Berg, Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre, București, 1995, pagina 16.
    10
    Sociologia, ca disciplină de cunoaștere științifică a societății, ajută la elaborarea studiilor de
    securitate. Sociologia este, deci, știința despre societate și investighează cunoașterea științifică a acesteia,
    iar știința securității se ocupă cu cercetarea, observarea, explicarea, descrierea și predicția fenomenelor de
    (in)securitate ca și a structurilor și instituțiilor de securitate, precum și a măsurilor și deciziilor de
    securitate. Sociologia e o știință care ne ajută să luptăm pentru apărarea libertăților și drepturilor omului
    pentru a ne elibera de pericolul dictaturii și pentru a asigura triumful democrației. Ea ne ajută la
    cunoașterea realității sociale ca ansamblu de manifestări sociale, politice, economice, militare, juridice,
    culturale și spirituale determinate de cauze biologice, cosmologice, geologice, antropologice, psihologice
    și istorice și guvernate de legea paralelismului sociologic. În studiile de securitate e necesar să avem în
    vedere simultan cele trei perspective teoretice majore ale sociologiei: concepția funcționalistă, cea
    conflictualistă și cea interacționistă. În procesul cercetării de securitate se parcurg mai multe etape cum ar
    fi de exemplu: alegerea problemei (de securitate) de cercetat; revederea (studierea) literaturii referitoare la
    problema respectivă; stabilirea ipotezei de cercetare; selecționarea metodei de cercetare adecvate;
    colectarea informațiilor și datelor în conformitate cu metoda aleasă; analiza rezultatelor; stabilirea
    concluziilor etc. Una dintre principalele metode de cercetare a fenomenelor de (in)securitate este metoda
    dialectică explicată de Hegel G.W.F. Dialectica acestui mare filosof german este revoluționară și a fost
    elaborată de el ca rezultat al poziției sale profund democratice în timpul crizei istorice a epocii în care s-a
    născut și a trăit (1770-1831). Dintre cele mai importante lucrări ale lui Hegel menționăm: Fenomenologia
    spiritului, Știința logicii, Bazele filosofiei dreptului; Prelegeri de filosofia istoriei; Prelegeri de istoria
    filosofiei etc. Categoriile fundamentale ale sistemului filosofic hegelian sunt: idealismul obiectiv, ideea,
    spiritul universal și realizarea libertății ce se găsesc la baza tuturor fenomenelor naturii, gândirii și ale
    societății, deci, și a fenomenelor de (in)securitate. Din perspectiva teoriei generale a sistemelor
    (perspectivă sistemică), analiza de securitate (națională, statală, internațională etc.) împarte orice sistem
    (stat, națiune, comunitate, umanitate etc.) în mai multe subsisteme: social, demografic, economic, politic,
    militar, energetic, alimentar, sanitar, cultural, ecologic etc. Acestea mai sunt tratate și ca dimensiuni ale
    securității. Având în vedere faptul că atât subiectul, cât și obiectul științei securității este omul, individul, în
    analiza de (in)securitate se utilizează conceptul de securitate umană pentru că omul este elementul
    principal al oricărui grup (oricât de mic sau oricât de mare) de organizare socială. Există însă niște
    diferențe enorme, de la 0% la 100% securitate, ale diverșilor indivizi și o corelație între nivelul de realizare
    a securității omului și securitatea grupului din care face parte acesta. Așa, de exemplu sunt în Africa
    milioane de oameni care nu au ce mânca și chiar sute de mii care nu au apă de băut. Există azi milioane de
    copii, femei și bărbați ținuți în sclavie