978-606-8636-63-4 * PROBLEMATICA ZONELOR MONTANE

Autori: Dr. Gheorghe IONAȘCU

Anul apariţiei: 2019

Nr. pagini: 236

ISBN: 978-606-8636-63-4

Domeniu: Cercetare

Disponibilitate: La cerere (45 lei)

Citește câteva pagini;

Despre carte: Prezenta carte reprezintă preocupările și cercetarea personală din ultimele două decenii a autorului, asupra zonelor montane din România, cu scurte trimiteri la alte zone montane. Am asamblat în cele peste 200 de pagini – comunicările științifice personale tematice susținute la diverse reuniuni, simpozioane și conferințe naționale, studiile precum și articolele publicate în diverse reviste, cu precădere în revista Academiei Române – Academica. Am considerat că importante sunt ideile și propunerile care rezultă din acestea, viziunea de ansamblu și soluțiile necesare propuse. Pasiunea pentru zonele montane m-a cucerit firește chiar din tinerețe, când, în anii ’50, ca elev al Colegiului național Roman Vodă, colindam, uneori cu bicicleta și cu cortul, cu prietenii colegi – munții Neamțului și escaladam Ceahlăul, din județul meu natal, însuflețit de lectura cărții Prin Munții Neamțului scrisă de Calistrat Hogaș, fost director al Colegiului Roman Vodă. Apoi în anii ’60, în studenție – colindam Bucegii, Ciucașul și nu numai. Escapadele au continuat și în anii 1970-1980 cu familia, soția și copiii, majoritatea concediilor din vară petrecându-le prin zonele montane, plăcute și reconfortante cam pe orice vreme. Munții Neamțului și Bucegii, Postăvarul, Ciucașul, zona Tușnad, Lacu Roșu, dar și altele erau locuri preferate pentru concediile noastre din vară. După absolvirea Institutului de Arhitectură Ion Mincu din București, ca arhitect proiectant, am preferat să proiectez construcții în zonele montane, care mi s-au părut cele mai frumoase, cu oameni gospodari, necolectivizați și parcă mai vrednici. Astfel, în cei 24 de ani (1967-1990), petrecuți în activitatea de proiectare, am proiectat peste 50 de construcții (din totalul de circa 120) pentru comerț, alimentație publică, producție și prestări servicii, dar și turism în 15 județe montane, din cele 25 de județe, unde am realizat proiecte în total. Dat fiind faptul că decidenții și oamenii din zonele montane erau nu doar vrednici, dar și văduviți de construcții noi pentru serviciile necesare de bază, aceștia susțineau întotdeauna cu pasiune proiectanții și constructorii care veneau să le înzestreze zona lor de baștină cu obiective noi, care să le îmbunătățească nivelul de trai. Munca de arhitect proiectant devenea mai plăcută și mai dorită de localnicii munteni. Astfel, adesea ei amenajau și incinta și împrejurimile noului obiectiv, punându-l în valoare. Îmi amintesc de exemplu, de Complexul de prestări servicii din comuna Gârda de Sus din județul Alba, sau Complexul turistic Ilișești din județul Suceava, Hanul Bran din județul Brașov, ori Complexele de alimentație publică și prestări servicii de la Șugag, județul Gorj, Carașova, din județul Caraș Severin, Baia de Criș din județul Hunedoara, și altele. În județul Neamț am proiectat două complexe turistice mai mari, unul în comuna Roznov, neexecutat deoarece anul 1989 a schimbat prioritățile, iar al doilea în comuna Văratec, pe lângă Pădurea de argint, pe care l-a oprit din realizare tovarășa de la Biroul doi al CC al PCR, pe motiv că „de ce să aducem noi turiștii la mănăstire?!” Deplasările prin zonele montane mă fascinau, întrucât cunoșteam nu doar oamenii de ispravă, dar și obiceiurile lor, arta populară, legendele, precum și arhitectura lor tradițională valoroasă, pe care o foloseam ca sursă de inspirație și în proiectele mele. De altfel, în cărțile sale (Arhitectura românească în context european și Valoarea arhitecturii tradiționale românești) eruditul arhitect Constantin Joja (cu care am avut dialoguri profesionale) a reliefat excelent, cu exemple concrete, schițe și fotografii – izvorul nesecat de inspirație reprezentat de arhitectura tradițională românească, de nivel și valoare europeană evidentă, care poate servi în continuare ca sursă de inspirație pentru arhitecții care doresc să realizeze proiecte românești. Exemplul magistral al universalului Brâncuși confirmă bogăția artei românești, ca sursă sigură și autohtonă de inspirație. Când, după evenimentele din decembrie 1989, am plecat din proiectare m-am angajat, prin concurs, la Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, am continuat să iubesc munții și să-i vizitez cât mai des cu putință. În calitate de Director pentru Mediu și Zone Protejate, am fost principalul coordonator a Legii Zonelor Protejate nr. 5/2000, care a instituit toate zonele protejate cu patrimoniu natural (rezervații naturale și ale biosferei, parcuri naturale și naționale, monumente ale naturii), dar și zonele protejate cu memorie culturală, realizate de comunitățile umane (situri arheologie, monumente istorice și de arhitectură civilă, de cult și industrială), majoritatea acestor zone protejate fiind în munți. A fost o muncă laborioasă și pasionantă depistarea tuturor acestor valori, realizată în principal de către Institutul Național de Cercetare URBANPROIECT, în perioada anilor ’90, cu colaborarea Direcțiilor de Urbanism din Consiliile județene. În perioada ministeriatului de 14 ani (1990-2003) am inițiat și coordonat și studii pentru zonele montane, dintre care aș enumera: • Studiu de evaluare, protecție și conservare a cetăților dacice din Munții Orăștiei, elaborat prin institutele PRODOMUS și URBANPROIECT; • Studiu de amenajare a teritoriului masivului munților Apuseni, realizat de către Institutul URBANPROIECT, în colaborare cu Consiliile județene respective. Începând din anul 1990, am început colaborarea cu Departamentul Zonei Montane din Ministerul Agriculturii, întemeiat și condus de dr. Radu Rey, cu care am colaborat fără întrerupere și care a organizat și Consiliul Interministerial pentru Zona Montană, cu membrii cu funcții de conducere delegați din mai multe ministere. Din partea Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului era delegat subsemnatul, ca director al Direcției pentru Mediu și Zone Protejate. Am continuat colaborarea în conducerea Asociației pentru dezvoltare economică montană – ROMONTANA, iar din 2004, ca vicepreședinte fondator al Forumului Montan din România și la constituirea unor filiale ale acestuia (Vrancea și Neamț). Toate aceste activități pentru zona montană le-am realizat în paralel cu atribuțiile de serviciu din misterul unde am lucrat 14 ani și din mediul universitar, unde am fost, vreme de 23 de ani, titular de cursuri de Amenajarea teritoriului, Urbanism, Ecologie și Peisagistică (la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, la Universitatea Ecologică (5 ani) și la Universitatea Spiru Haret (18 ani) din București). După anul 2000 am colaborat ca lector și la cursurile cu funcționarii publici din Consiliile locale, județene, municipale, orășenești și comunale. Din păcate, deși majoritatea oamenilor se bucură de frumusețea zonelor montane, de ospitalitatea proverbială a localnicilor munteni, de produsele curate, ecologice din aceste zone nechimizare, munții nu sunt în atenția specială a autorităților centrale și locale și nu fac obiectul unor programe speciale, specifice de dezvoltare durabilă, cum ar trebui. Să luăm ca exemplu doar Elveția! Deși s-au întemeiat organizațiile profesioniste necesare la nivel Mondial, European, național central și pe alocuri zonal, zonele montane se văd în continuare văduvite de infrastructura tehnico-edilitară de bază, de facilitățile economice necesare pentru stabilizarea și bunăstare populației montane ca principal gospodar al acestor bogate zone unice de habitat uman, unde totuși viața localnicilor este mai grea. Dreptul la diferență al zonelor montane, față de alte zone teritoriale, instituit la nivel european încă din anul 2002, nu este, din păcate, onorat corespunzător. Un fel de ingratitudine se manifestă în general față de zona montană, văzută doar ca un furnizor de peisaj, recreere, sporturi diverse și mai puțin ca un destinatar de atenție, investiții și modernizare. În cursul celor peste două decenii de activitate pentru zona montană, am avut fericitul prilej să colaborez cu alți specialiști minunați, aplecați către problematica zonelor montane, cum sunt: prof.dr. Valeriu Tabără, prof. dr. Ioan Jelev, prof. dr. Corneliu Bucur, prof. dr. Ioan Bold dar și alții. Am completat textele comunicărilor mele tematice cu câteva zeci de imagini sugestive surprinse personal cu aparatul fotografic, în zonele montane românești, parțial și în altele, din deplasările de lucru ori la evenimente montane. Sper ca lucrarea mea să răspundă profesionist și sentimental la întrebarea: de ce iubim muntele?