Autori: Ciprian LUPU, Monica DRAGOICEA
Anul apariţiei: 2011
Nr. pagini: 97
ISBN: 978-606-8371-27-6
Domeniu: Curs universitar
Disponibilitate: La cerere
Despre carte: Sistemele în timp-real şi sistemele încorporate (embedded) reprezintă o tehnologie informaţională digitală care este integrată mediului în care trăim astăzi şi care ne influenţează din ce în ce mai mult fiecare aspect al vieţii. Această observaţie nu se referă doar la aplicaţiile cu aspecte critice de siguranţă, cum sunt cele dedicate industriei automobilelor, aviaţiei, aplicaţiilor din domeniile aerospaţial sau medical, ci şi celor dedicate comunicaţiilor, telefoniei mobile şi tehnologiilor de tip “e-“, caselor inteligente, a obiectelor de uz general, sau divertismentului. Toate aceste aplicaţii au impact deosebit în toate sferele activităţii umane, incluzând aspecte de securitate, viaţă privată, precum şi modele de activitate productivă sau stil de viaţă.
Astăzi, mai mult de 98% din producţia de microprocesoare este utilizată în sistemele incorporate, nemaifiind vizibilă utilizatorului sub forma dispozitivelor electronice definite general de termenul “calculator”. Domeniul sistemelor incorporate utilizează o gamă largă de elemente structurale software şi hardware dedicate, noi procesoare şi metode de procesare a datelor, senzori, elemente de execuţie, medii şi infrastructuri de comunicaţie, combinate într-o sinergie aproape invizibilă pentru utilizator, dar omniprezentă în jurul nostru.
Acest capitol prezintă principalele aspecte referitoare la proiectarea şi implementarea sistemelor în timp-real, punând accent pe caracteristici de implementare a sistemelor în timp-real utilizate pentru conducerea proceselor.
Prin definiţie, un sistem în timp-real conduce un proces fizic luând în considerare aspecte referitoare la execuţia în timp. Aceste sisteme vor funcţiona sub constrângeri mult mai severe de timp decât un program software obişnuit, ceea ce le impune o fiabilitate sporită pe perioade lungi de timp. Anumite constrângeri sunt inerente domeniului de funcţionare, şi anume planificarea, predictibilitatea şi robusteţea. Alte constrângeri sunt impuse de necesitatea de a reduce costurile de implementare prin limitarea memoriei disponibile sau a capacităţii de procesare a procesorului. Cele mai multe sisteme în timp-real dispun de memorie limitată şi de un suport hardware minimal. Privite în ansamblu, aceste constrângeri complică semnificativ efortul de dezvoltare a acestui tip de sisteme de calcul.