PROTECŢIA RESURSELOR NATURALE (ISBN 978-606-8371-10-8)


Autori:  Cristian DINCĂ, Gabriela DUMITRAN

Anul apariţiei: 2011

Nr. pagini: 104

ISBN: 978-606-8371-10-8

Domeniu:  Curs universitar

Disponibilitate: La cerere

Citește câteva pagini

Despre carte:  Sursa principală de energie pe Pământ este Soarele. În urma reacţiilor de fuziune nucleară ce se produc pe Soare, acesta iradiază pe suprafaţa globului pământesc o cantitate imensă de energie. Potrivit unor calcule făcute recent, densitatea fluxului radiant la suprafaţa atmosferei pământului, numită deseori şi constantă solară, constituie 1,357 kW/m2 [1]. Ca rezultat al acţiunii Soarelui, pe Pământ iau naştere diverse forme şi purtători de energie.

Prin purtător de energie se înţelege fluxul material care poate acumula, transmite şi ceda energie în urma unor transformări de stare. Drept exemplu de purtători de energie pot servi combustibilii, aburul, apa fierbinte, aerul comprimat etc. Pentru a preciza mai exact „furnizorul” de energie şi modalitatea de exploatare tehnologică, purtătorii de energie pot fi surse şi resurse de energie.

Sursele de energie se împart în inepuizabile care se regenerează cel puţin în ritmul în care pot fi consumate şi epuizabile care se regenerează lent (combustibilii clasici) sau deloc (uraniul, toriul). Datorită caracterului de regenerare sursele inepuizabile de energie sunt definite şi drept surse regenerabile, iar cele epuizabile surse neregenerabile. Sursele regenerabile de energie includ radiaţia solară, apele geotermale, mareele, reacţiile nucleare şi termonucleare. La rândul său, radiaţia solară se manifestă prin mai multe forme de energie: eoliană, hidraulică, energia biomasei, valurilor maritime şi termice ale oceanelor. Sursele regenerabile de energie se caracterizează prin cantitatea lor practic inepuizabilă şi printr-un impact relativ mic pe care îl au asupra mediului ambiant.

Sursele de energie, respectiv resursele de energie, oferă un potenţial energetic exploatabil. În cazul resurselor, acest potenţial se găseşte înmagazinat într-o anumită substanţă chimică şi este exploatabil prin extracţia acestei substanţe şi conversia energiei sale chimice. În cazul surselor, potenţialul energetic se află într-o faza mai „avansată” de utilizare, fiind exploatabil ca atare sau printr-un număr redus de transformări energetice.