Autori:
Prof. univ. dr. Ioan SCURTU, Doctor Honoris causa, Preşedintele Societăţii de Ştiinţe Istorice din România,
Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Oamenilor de Ştiință din România (cap. II, III)
Prof. univ. dr. ing. Ştefan IANCU, Membru fondator al AOSR, Secretar ştiinţific al Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (cap. I)
Anul apariţiei: 2010
Nr. pagini: 289 pagini
ISBN: 978-606-92161-4-9
Domeniu: Istoriografic
Disponibilitate: La cerere (30 lei)
Despre carte: Izvorâtă din dorinţa comunităţii ştiinţifice româneşti de a-şi avea un cadru statornic de manifestare şi coordonare, Academia de Ştiinţe din România a luat fiinţă în anul 1935. De atunci şi până azi, această Academie n-a încetat să străbată un drum deloc neted şi a trecut peste încercări pe care, cel puţin până acum, a reuşit să le depăşească, printr-o tenacitate personificată de un şir de lideri care şi-au transmis ştafeta, însufleţită de aceeaşi voinţă, de a nu se lăsa cu nici un preţ învinşi de adversităţi şi de a face faţă, de fiecare dată, noilor încercări.
Meritul principal al cărţii ce se publică acum este acela de a surprinde, pas cu pas, fără alt patetism decât al datelor, acest traseu dificil, dar străbătut cu îndărătnicia insuflată de o credinţă în menirea omului de ştiinţă român de a fi exponentul şi slujitorul capacităţilor creatoare şi al cauzei dăinuirii şi afirmării poporului său.
Dacă Auguste Comte se gândea la întocmirea unui calendar al sfinţilor laici, fără îndoială că din biografiile oamenilor de ştiinţă români acest calendar s-ar putea alcătui şi poate că, într-o zi, Academia noastră îl va şi realiza, spre a nu lăsa să se risipească exemplul lor şi, mai ales, preţioasa moştenire rămasă de la ei.
Ştiinţa românească, mai puţin mediatizată la noi, este, poate mai mult ca oricare altă manifestare creatoare, „cartea de vizită a poporului român în lume“. De aceea, ideea de a-i consacra o instituţie care să-i poarte numele a apărut în mod firesc necesară acum aproape trei sferturi de secol. Ea a reuşit să se păstreze în fiinţă, deşi a fost supusă la tot felul de contestări şi avataruri, sub succesivele împrejurări aduse de o istorie deloc îngăduitoare.
Astăzi, mai mult poate ca oricând, promovarea acestei instituţii este o obligaţie şi o datorie de onoare, mai ales că Academia Română a recunoscut-o, Parlamentul şi-a spus opinia sa aproape în unanimitate, iar Preşedintele ţării a promulgat legea, cu toate modificările ulterioare.
Cartea de faţă, pentru care mulţumesc şi sunt recunoscător autorilor, prin strădania cărora a putut lua naştere şi, anticipat, tuturor celor ce vor contribui la completarea ei pentru o ediţie viitoare, vrea să dea seamă celor dornici să ştie, cine suntem şi ce vrem.
General (r) Prof. univ. dr. Vasile CÂNDEA, Dr. H.C.
Preşedintele Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România