Autori: Gl. bg. (r.) dr. Florian TUCĂ, Col (r.) dr. Cristache GHEORGHE, Col (r.) prof. univ. dr. ing. Eugen SITEANU
Anul apariţiei: 2018
Nr. pagini: 644 pagini
ISBN: 978-606-8636-56-6
Domeniu: Istorie – monumente
Disponibilitate: La cerere (65 lei)
Despre carte: Trei autori militari, cunoscuți și prețuiți pentru activitatea lor științifică și publicistică, dr. Florian Tucă, dr. Cristache Gheorghe și dr. ing. Eugen Siteanu și-au unit eforturile pentru a oferi științei istoriei militare o lucrare valoroasă, inedită și necesară aniversării centenarului marii uniri, intitulată inspirat: „Monumente și însemne memoriale dedicate eroilor români din Marele Război de Reîntregire Națională”. Lucrarea este publicată sub egida Secției de Științe Militare a Academiei Oamenilor de Știință din România și sub atenta îndrumare științifică a domnului general de brigadă (r) dr. Florian Tucă – îngrijitorul de ediție care a coordonat munca autorilor la această remarcabilă operă istorică.
Istoria se întemeiază pe izvoare scrise și nescrise printre care o incontestabilă valoare o au monumentele și însemnele memoriale care sunt prezentate în lucrare.
Autorii au caracterizat această valoroasă lucrare cu denumirea de „Dicționar” pentru că ea a adunat la un loc peste 2.000 de monumente și însemne memoriale de pe întreg cuprinsul României Mari și încă 29 care sunt risipite pe teritoriile unui număr de șapte state europene.
Eroii care s-au jertfit pentru libertate, pentru independență, pentru apărarea vetrei strămoșești împotriva agresorilor „câtă frunză, câtă iarba”, au rămas neclintiți de strajă patriei ca un zid de apărare a culturii și civilizației românești, dar și a civilizației occidentale, iar pământul lor drag și sfânt le-a fost leagăn și mormânt, așa cum a scris poetul nostru George Coșbuc.
Autorii acestei valoroase lucrări n-au precupețit timpul și osteneala pentru elaborarea acestui Dicționar străbătând Țara de-a lungul și de-a latul ei, de la Nistru pân’ la Tisa și de la Mare, pân’ la Țara Fagilor și în Ținutul Herței, oprindu-se de peste 2.000 de ori pentru a fotografia monumente și însemne memoriale și pentru a copia înscrisurile de pe acestea cu sfințenie, dragoste și venerație pentru eroii care sunt cinstiți prin aceste monumente. Marele nostru savant Nicolae Iorga scria că „Monumentele sunt istoria vie a neamului” deoarece acestea sunt menite să oglindească, prin metafora pietrei, paginile de aur din cartea de istorie a românilor, să elogieze vitejia, eroismul și spiritul de jertfă ale generațiilor de români în luptele necontenite pentru apărarea pământului sfânt al patriei noastre și pentru unitatea național-statală.
Întotdeauna cetățenii României, la fel ca și cei ai Daciei, s-au bătut cu vitejie și eroism pentru cauza dreaptă și sfântă a apărării Țării. În amintirea și gloria eroilor care au căzut pe câmpul de luptă pentru întregirea și libertatea Patriei, poporul român a ridicat monumente și mausolee. Regele Carol I spunea că: „popoarele se onorează pe ele însele atunci când păstrează și înconjoară cu dragoste memoria marilor patrioți și eroi în amintirea cărora au ridicat statui”.
Publicarea, după 15 ani de când România a fost primită în NATO, a unei cărți despre eroi și mausolee dovedește că păstrarea memoriei patrioților și eroilor este mereu vie în conștiința românilor și a cetățenilor statelor aliate și mereu necesare în educația din școli, universități, din armată și în activitatea cultural-educativă din toate țările aliate. Prin lucrarea de față autorii au scos din negura uitării o parte din cuvintele scrise, în anii ce au trecut, de un număr de personalități românești și aliate. Sunt onorat să scriu această prefață pentru că trei dintre autorii lucrării sunt colegi de ai mei, membri ai Academiei Oamenilor de Știință din România. Cartea este interesantă, foarte bine documentată, conținând chiar și un capitol în care sunt prezentate grafic principalele campanii, operații și bătălii din Marele Război de Reîntregire Națională din anii 1916-1919, și plină de fior patriotic și de dragoste pentru eroii neamului nostru și de aceea o recomand cu căldură cititorilor tineri și bătrâni deopotrivă.
Pe lângă acești zeci de mii de eroi au mai fost și foarte mulți civili din Transilvania, care au căzut sub acțiunile teroriste ale unor ultranaționaliști și iredentiști maghiari. În perioada de teroare de după terminarea primului război mondial s-au înființat gărzile românești, în scopul protecției și apărării vieții femeilor, copiiilor și bătrânilor agresați de fostele autorități maghiare, la sfârșitul anului 1918.
Nu-i putem uita nici pe membrii Misiunii Militare Franceze din România care au considerat că România este a doua patrie a lor: „Je n’en connaissais qu’une/ et j’avais deux patries:/ La France, mon pays,/ et puis la Roumanie.” („Nu-mi știam decât una,/ dar aveam două patrii:/Țara mea, Franța,/ și apoi România”) – Gabriel Adain, medic francez. Perioada cea mai fecundă de ridicare de monumente și însemne memoriale în amintirea, în cinstea și în memoria eroilor noștri din primul Război Mondial a fost imediat după înfăptuirea Marii Uniri și în primele două decenii după aceea. În perioadele la care ne referim, aproape că nu a fost oraș sau comună mai mare din cuprinsul țării în care să nu se fi înălțat un monument mai măreț sau mai modest ori un simplu însemn memorial întru slava eroilor români din timpul Primului Război Mondial. Reflectând avântul pe care l-a cunoscut România în primii ani de la făurirea Marii Uniri în privința construirii de monumente și însemne memoriale, în coloanele Revistei „Cultul Eroilor”, în numărul său din luna septembrie 1922, se consemnau următoarele: „În toate părțile țării, de la Nistru până la Tisa, se ridică memorabile, adică cruci, troițe, monumente, unele pompoase, care costă sute de mii de lei, altele modeste, că abia se văd de deasupra capetelor mulțimii adunate la dezvelirea lor. Nu e duminică sau sărbătoare să nu se dezvăluie câte un monument, câte o cruce comemorativă care să eternizeze faptele și numele celor din localitatea celor morți pentru Țară”.
De atunci, din primii ani de după Marea Unire din decembrie 1918, până în zilele noastre, pământul României a fost jalonat și presărat de un număr cu adevărat impresionant de monumente și însemne memoriale sau de opere comemorative de război dedicate eroilor români din prima conflagrație mondială a secolului al XX-lea.
Autorii lucrării au structurat volumul pe trei părți și mai multe capitole distincte și anume:
Partea I cu următoarele capitole: „Eroismul milenar al daco-românilor pentru transformarea Daciei (300 î.Hr.) în România Mare (1918)”; „Cuvinte expresive despre eroii neamului românesc și despre monumente și însemne memoriale dedicate eroilor”; „Campaniile și bătăliile din Marele Război de Reîntregire Națională în care eroii noștri s-au acoperit de glorie”. Această parte a cărții are menirea de a desfășura în timp și în spațiu aria în care s-a desfășurat Marele Război Românesc și în care se odihnesc cei ce s-au jertfit pentru realizarea Marii Uniri.
În următoarea parte a lucrării sunt înfățișate monumentele și însemnele memoriale aflate pe teritoriul României și care sunt dedicate eroilor români din Marele Război de Reîntregire Națională.
Partea a III-a este intitulată „Monumente și însemne memoriale dedicate eroilor României din primul Război Mondial aflate pe teritoriul altor țări”: Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Belgia, Franța, Germania, Italia și Ungaria.
Desigur că Republica Moldova este o țară specială, Guvernul acesteia semnând împreună cu cel al României, în anul 2012, un acord cu privire la regimul juridic al mormintelor de război românești de pe teritoriul Republicii Moldova în care există peste 240 de cimitire (necropole) de război românești, așa cum este, de exemplu și Cimitirul de Onoare Românesc de la Țiganca. Începând cu toamna anului 1944 sovieticii au demolat aproape toate cimitirele și însemnele comemorative de război din Basarabia. În perioada interbelică, în Chișinău, s-a amenajat Cimitirul Eroilor pentru adăpostirea osemintelor militarilor austrieci, cehi, francezi, polonezi, români și ruși morți în Primul Război Mondial. Cimitirul Eroilor a fost demolat în anul 1959. Acum a început reconstrucția capelei-osuar a militarilor români și străini înhumați acolo.
În domeniul mormintelor și operelor comemorative de război, pe teritoriul României există și cimitire internaționale ale eroilor, așa cum este, de exemplu, și Cimitirul internațional al eroilor din Valea Uzului. Acest cimitir (din anul 1917) a fost extins în anul 1926 cu sprijinul Societății Cultul Eroilor și apoi în anul 1944, prin reînhumarea eroilor de mai multe naționalități care au murit în luptele din împrejurimi pe timpul Primului și celui de al Doilea Război Mondial. Ministerul Apărării Naționale român a discutat cu instituțiile omoloage din Ungaria toate circumstanțele de fapt și de jure cu privire la Cimitirul menționat pentru a găsi soluții și a asigura o cinstire demnă a eroilor înhumați acolo, indiferent de naționalitatea lor. Partea română a prezentat părții ungare dovezi arhivistice incontestabile cu privire la caracterul multinațional al Cimitirului respectiv și a arătat că se va organiza o inspecție tehnică a întregului Cimitir cu participarea reprezentanților tuturor statelor (Austria, Germania, Italia, România, Federația Rusă, Serbia și Ungaria) ai căror eroi își dorm somnul de veci în acest Cimitir Internațional. Oficiul Național Cultul Eroilor a constatat la fața locului că Primăria comunei Sânmartin, județul Harghita, a renovat Cimitirul fără să respecte planurile necropolei din anul 1927 și a amplasat „trei monumente comemorative ungare, (…) și aproximativ 600 de însemne de căpătâi (cruci creștine cu însemne naționale ungare) atât pe suprafețele de teren în care, potrivit schițelor identificate în documentele de arhivă, sunt înmormântați morți de război de alte naționalități (români, austrieci, germani, ruși, italieni și sârbi)”, astfel că însemnele de căpătâi ale celorlalte naționalități „nu se mai regăsesc în cimitir”[1].
Lucrările menționate mai sus s-au realizat fără avizul de specialitate al Oficiului Național Cultul Eroilor precum se prevede în art. 14, art. 15 și art. 16 din Legea nr. 379/2003.
Autorii lucrării au considerat potrivit să-și încheie volumul cu ilustrații foto, un glosar și cu o bibliografie selectivă.
Lucrarea intitulată „Monumente și însemne memoriale dedicate eroilor români din Marele Război de Reîntregire Națională” apare sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la făurirea României Mari.
Președintele secției de științe militare a Academiei Oamenilor de Știință din România
General (r) prof. univ. dr. Teodor Frunzeti
[1] Observatorul militar, nr. 25 (1514), 3-9 iulie 2019, p. 24, Controverse, MapN, despre discuțiile privind cimitirul din Valea Uzului: Partea Ungară și-a argumentat poziția prin raportare exclusiv la o schiță din anul 1917, a unui alt cimitir; http://once. Mapn.ro