ÎNDREPTAR PRACTIC DE MACROECONOMIE. COMPENDIU DE TEXTE, REGULI, DATE STATISTICE ȘI SCHEME (ISBN 978-606-8636-08-5)


Autori: Dionysius FOTA

Anul apariţiei: 2015

Nr. pagini:240

ISBN: 978-606-8636-08-5

Domeniu: Economie

Disponibilitate:

Citește câteva pagini

Despre carte: „A aştepta un miracol economic de la exportarea capitalismului în lumea a treia, uitând în acest timp de stadiile dezvoltării economice europene, înseamnă a construi un model de dezvoltare pe nisip” – scriau în anul 1990 sociologii francezi Mattei Dogan şi Dominique Pelassy, în cartea lor „How to Compare Nations” (Cum să comparăm naţiunile) tipărită în editura Chatham House Publishers, Inc, din New Jersey-SUA, tradusă şi tipărită şi în limba română în anul 1993 de editura Alternative.
„În ţările lumii a treia, o generaţie întreagă de conducători au încercat să impună maselor, idei şi modele făurite în ţările avansate din vest sau din est. Analiştii din vest, subliniau cei doi sociologi amintiţi mai sus, aşteptau ca toată lumea să urmeze drumul cu care ei erau obişnuiţi”. Şi având o astfel de convingere ei au căutat să generalizeze „instituţiile socio-politice care au determinat modernizarea ţărilor din Europa occidentală, pe care le cunoşteau cel mai bine, considerându-le adecvate şi optime şi pentru alte naţiuni pe care, tot ei, le cunoşteau mai puţin bine sau deloc”! Cu greu au realizat că de fapt, „consideraseră propriile lor măsuri, drept măsuri universale”.
La întrebarea „de ce există sărăcie în lume”, doi oameni de ştiinţă de la „Hudson Institute” din
SUA au dat în anul 1976 un răspuns mai amplu arătând că: „Lumea a fost întotdeauna săracă, iar
procesul de schimbare nu s-a încheiat. Până în secolul trecut (sec. XIX) toate ţările erau sărace după criteriile actuale” (Max Singer şi Paul Bracken – „Înţelegerea decalajului dintre bogaţi şi săraci“, New York Times Magazine din anul 1976, reprodus în rezumat şi de buletinul DIALOG-SUA vol. 7 nr. 2 din 1978 editat de Biblioteca Americană din Bucureşti) .
Din nefericire pentru locuitorii României, până la 31.12.1989 guvernele ţării din secolul XX
nu au reuşit să afle ce ar fi trebuit să facă pentru bunăstarea ţării şi a populaţiei sale. Şi din
naivitate sau dezinteres, se afla în aceiaşi situaţie şi la începutul anului 2012.
Schimbarea de regim din România produsă în urma revoltei populaţiei din Timişoara dintre 17-
21.12.1989 şi din Bucureşti în 21-22.12.1989, a însemnat nu numai o schimbare de structuri prin
înlocuirea regimului totalitar şi a dictaturii partidului unic cu multipartidismul şi economia de piaţă, dar şi o schimbare de responsabilităţi şi de moduri şi nivele de luare a deciziilor. Din motive care ţin de lipsa de cunoaştere, de indolenţă sau de naivitate, în 25 de ani de la schimbarea din decembrie 1989, România nu a reuşit să aibă o viziune strategică asupra a ceea ce se vrea a fi realizat pentru dezvoltarea economiei naţionale şi obţinerea unui trai mai bun pentru majoritatea locuitorilor săi.