Autori: Adrian NICOLESCU, TIBERIU DObrescu, Andrei IVAN, Cezara AVRAM, Stelian BRAD, Ioan DOROFTEI, Sanda GRIGORESCU
Anul apariţiei: 2011
Nr. pagini: 190
ISBN: 978-606-8371-14-6
Domeniu: Curs universitar
Disponibilitate: La cerere
Despre carte: Sculele, dispozitivele, maşinile-unelte sau de lucru şi, în general, toate sistemele tehnice pot fi caracterizate din punct de vedere al evoluţiei ca fiind continuu perfecţionabile pentru a putea răspunde în condiţii optime următoarelor exigenţe: utilitate; autonomie în funcţionare; universalitate în exploatare.
Utilitatea a impus iniţial diversificarea sistemelor tehnice puse la dispoziţia operatorului uman. Ulterior, ea a condus la extinderea preocupărilor proiectanţilor pentru o concepţie din ce în ce mai perfecţionată a acestor sisteme, astfel încât, prin creşterea funcţionalităţii, ele să răspundă în condiţii optime scopului pentru care au fost concepute.
Autonomia funcţională a apărut odată cu introducerea primelor sisteme de automatizare ce suplinesc acţiuni ale operatorului uman. Ea se reflectă în existenţa unui anumit grad de automatizare a sistemului şi, corelativ cu acesta, în echiparea lui cu un anumit tip de sistem de comandă.
Universalitatea în exploatare constituie rezultatul studiilor dezvoltate de proiectanţi în domeniul extinderii posibilităţilor tehnologice ale unui anumit sistem tehnic. De aceea, din punct de vedere al concepţiei acestor sisteme, ea constituie, în primul rând, o problemă de analiză a structurii acestora (a subsistemelor, ansamblurilor, subansamblurilor şi elementelor lor componente). Ulterior acestei etape se urmăreşte, în principal, sinteza optimală a sistemului analizat astfel încât el să poată fi uşor reconfigurat şi deci să satisfacă diferite cerinţe tehnologice care apar în exploatare.