Autori: Petre BLAGA, Eduard MINCIUC, Marinel TEMNEANU, Codrin DONCIU, Ioana IONEL, Dorin LELEA, Flaviu FRIGURĂ
Anul apariţiei: 2011
Nr. pagini: 145
ISBN: 978-606-8371-17-7
Domeniu: Curs universitar
Disponibilitate: La cerere
Despre carte: Procesul de măsurare presupune preluarea informaţiei de la măsurandul sub forma unei energii, transmiterea acesteia la un dispozitiv care stabileşte valoarea mărimii măsurate prin comparaţie cu un etalon şi care o aplica unui bloc de ieşire pentru vizualizare. Mărimile pot fi active, dacă sunt purtătoare de energie (tensiune curent etc), sau pasive, dacă informaţia este conţinută în structura măsurandului (rezistenţă, capacitate etc).
Principalele metode de măsurare sunt:
– metoda directă, în care valoarea măsurată se obţine prin utilizarea unui singur aparat de măsură;
– metoda directă cu substituţie, la care se realizează două măsurări succesive, măsurandul investigat fiind înlocuită în cea de-a doua măsurare cu un măsurand de aceeaşi natură ca şi mărime de măsurat, dar reglabil; reglajul se realizează până ce se obţine aceeaşi indicaţie a aparatului de măsură ca la prima măsurare, incertitudinea de măsurare reducându-se doar la cea de construcţie a măsurandului reglabil, eliminându-se erorile introduse de lanţul de măsurare;
– metoda indirectă, în care valoarea măsurată se obţine pe baza unei relaţii de calcul în care parametrii sunt mărimi care sunt măsurate direct;
– metoda de rezonantă, la care, pentru un măsurând care este parte componentă a unui circuit rezonant, se desfăşoară operaţii de reglaj în frecvenţă sau a valorilor unor componente reglabile, astfel încât să se obţină starea de rezonanta;
– metoda de punte, la care, după realizarea echilibrării acesteia (utilizând un indicator de nul), valoarea măsurată se obţine printr-o relaţie de calcul în care intervin mărimile elementelor punţii;
– metoda de punte cu substituţie, implică două măsurări succesive, măsuransul fiind înlocuit în cea de-a doua determinare cu unul reglabil, incertitudinea de măsurare reducându-se la cea constructivă a măsurandului reglabil;
– metoda compensaţiei, care constă în egalarea a două mărimi active (tensiuni) prin reglajul uneia dintre ele, mărimile fiind de semn contrar;
– echilibrul se urmăreşte cu un indicator de nul.
Metodele de punte cu substituţie şi compensaţie conduc la obţinerea unor măsurări de precizie ridicată, metodele directe şi directe cu substituţie conduc la obţinerea unor măsurări de precizie medie iar cele indirecte şi de rezonanţă conduc la obţinerea unor precizii reduse.