Revista de Ştiinţe Militare 1/2026
Dacă cu mulți ani în urmă, sărăcia era acceptată, potrivit profesor
Georgeta Ghebrea, ca „un fenomen natural, atât de răspândit, un fapt
inevitabil” ale cărei cauze țineau de neșansele individuale sau de defecte
personale (cum ar fi prostia, necinstea, slăbiciunea de caracter,
iresponsabilitatea), în timp s-a conștientizat faptul că sărăcia este „un fapt
social, un fapt public, un fapt politic”2.
Sărăcia nu înseamnă doar venituri mici sau lipsa bunurilor din
proprietatea individuală și sentimente de inferioritate (neîncrederea în
capacitatea de a avea un rol în societate, desconsiderarea propriei persoane,
frustrare etc.), ci și lipsa accesului la venituri mai mari, la șansa de a găsi un
loc de muncă și la educație; este un subiect amplu dezbătut, „o noțiune ce
presupune o abordare interdisciplinară”3.
Sărăcia este o realitate, unul dintre fenomenele social-economice
întâlnite, în proporții și intensități diferite, în toate statele lumii; una dintre
cele mai complexe provocări de securitate cu care se confruntă omenirea.
Cauzele care determină sărăcia sunt diverse: unele provin din
funcționarea economiei naționale (restructurări ale ramurilor de activitate,
crize economice, inflație etc.); anumite condiții umane (starea sănătății,
infirmitate, mărimea familiei etc.); calamitățile naturale (seceta, inundații,
distrugerile provocate de grindină, îngheț etc.); situația politică a țării4.
Fără a ține seama de cauzele care au determinat-o, indiferent de
comunitate, localitate, țară sau continent, sărăcia are consecințe devastatoare,
precum: lipsa sau limitarea accesului la satisfacerea nevoilor de bază (apă,
hrană, locuință, asistență medicală, educație), probleme de insecuritate
alimentară, probleme de sănătate fizică și sănătate mintală, speranță de viață
mai mică, probleme în familie sau în comunitate etc.5
Realitate contemporană gravă, sărăcia reprezintă o preocupare
generală, nu doar a statelor, ci și a organizațiilor regionale și internaționale, a
unor organizații neguvernamentale, precum și a unor personalități de seamă
din diverse domenii preocupate de prăpastia care există și chiar se adâncește,
în ceea ce privește condițiile de trai dintre oameni.
Indiferent de forma sa descrisă în literatura de specialitate – sărăcia
absolută (denumită extremă, este cea care afectează biologic și psihic
persoanele aflate într-o asemenea situație, sau descrisă ca fiind reflexul
2 Georgeta Ghebrea, Perspective sociologice asupra sărăciei, în Sărăcie și Asistență Socială
în Spațiul românesc (Sec. XVIII-XX), Masă Rotundă (iunie 1998), cuvânt înainte de Paul H.
Stahl, coordonator Ligia Livada-Cadeschi, Colegiul Noua Europă, 2002, p. 82, disponibil la
www://-
efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://nec.ro/wpcontent/uploads/2019/05/Georgeta_G
HEBREA.pdf, accesat la 05.11.2025.
3
Viorel Gheorghe, Sărăcia, o noțiune ce presupune o abordare interdisciplinară, articol
4 Ibidem, pp.120-121.
5 Despre efectele sărăciei pe larg în Olivier de Schutter, Hugh Frazer, Anne-Catherine Guio,
Eric Marlier, The Escape from poverty. Breaking the Vicious Cycles Perpetuating
Disadvantage, Bristol University Press, Policy Press, 2023.
63