Revista de Ştiinţe Militare 1/2026

ROLUL INTELIGENȚEI ARTIFICIALE MILITARE

ÎN EVOLUȚIA CONFLICTELOR

ROLE OF MILITARY ARTIFICIAL INTELLIGENCE

IN THE EVOLUTION OF CONFLICTS

General-locotenent (rtr.) prof. univ. dr. Cristea DUMITRU^

(Academy of Romanian Scientists, 3 Ilfov Street, 050044, Bucharest,

Romania, email: secretariat@aosr.ro)

Rezumat: Inteligența artificială poate accelera ritmul războiului, dar cu

toate acestea, arhitectura de securitate trebuie, de asemenea, să accelereze și să se

aprofundeze în același ritm, construind o nouă generație de capacități.

Adevărata provocare în domeniul inteligenței artificiale (IA) militare este

menținerea responsabilității umane și a înțelepciunii politice, păstrând în același

timp superioritatea tehnologică, dar tinzând spre atingerea dominației algoritmice.

Prin urmare, fiecare măsură tehnică, juridică și etică luată astăzi va modela nu

numai natura războiului, ci și viitorul ordinii internaționale.

Cuvinte cheie: inteligența artificială militară, arhitectura de securitate,

norme în domeniul IA, IA în operații militare, controlul uman în IA militară, hiper-

război.

Abstract: Artificial intelligence may accelerate the pace of war, but security

architecture must also accelerate and deepen at the same pace, building a new

generation of capabilities.

The real challenge in military artificial intelligence (AI) is to maintain

human accountability and political wisdom while maintaining technological

superiority as we move toward algorithmic dominance. Therefore, every technical,

legal, and ethical step taken today will shape not only the nature of war but also the

future of the international order.

Keywords: military artificial intelligence, security architecture, AI norms,

AI in military operations, human control in military AI, hyper-war.

Experții militari consideră că inteligența artificială (IA) poate accelera

ritmul războiului și poate determina succesul în luptă, dar arhitectura de

securitate trebuie să accelereze, adapteze și să se aprofundeze în același ritm,

construind și dezvoltând o nouă generație de capacități. Dacă lucrurile nu vor

sta așa, fragilitatea/entropia stabilității strategice va crește în cadrul ciclurilor

de decizie de milisecunde ale tehnologiei de război de ultimă generație,

propulsată de inteligența artificială.

Periodic, responsabilii cu IA în domeniul militar se întâlnesc în cadrul

unor summituri axate pe utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale în

domeniul militar. Astfel, au avut loc asemenea întâlniri la Haga în 2023,

Seoul în 2024 și în februarie 2026 în Spania. După summitul din acest an la

care au participat experți din 85 de țări, s-a elaborat o declarație care cuprinde

^Membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, Secția de Științe Militare,

email: cristea.dumitru@force1.ro.

Revista de Ştiinţe Militare 1/2026

20 de principii-cheie. Astfel, principiile asumate în declarația menționată

anterior includ menținerea responsabilității umane pentru armele bazate pe

IA, stabilirea unor lanțuri clare de comandă și control, schimbul de informații

privind mecanismele naționale de supraveghere, accent pe evaluarea

riscurilor, procesele de instruire și testare a personalului militar. Totodată,

această abordare este considerată prea prudentă de către unele state, în special

acele state unde investițiile în IA sunt primordiale. Această prudență și

reglementare exagerată, este considerată a induce întârzieri critice în

dezvoltarea impetuoasă a tehnologiilor IA, cuantice, iar orice întârziere sau

pierdere a inițiativei în acest domeniu extrem de dinamic, în termeni militari,

poate constitui un deficit catastrofal. Realitatea este că trăim începutul unei

noi ere a omenirii, era IA, o eră a roboților inteligenți, a calculului cuantic, a

tehnologiilor care schimbă ordinea socială bazată pe muncă. Această

transformare colosală, generează dezechilibre sociale seismice, care aproape

inevitabil conduc la declanșarea unor conflicte atât interne cât și

internaționale, dificil de controlat și de stopat. Angoasa acestei perspective

induce soluția unor reglementări prudente, cu toate că acestea nu ar avea

niciun efect eficient, în timp ce tocmai accelerarea dezvoltării IA și atingerea

unui prag al superinteligenței generale, ar oferi soluții sistemice problemelor

sociale și ar elimina cauzele profunde ale conflictelor mondiale.

Este evident că decenii de ignorare a potențialului avansurilor

tehnologice de către domeniul politic și economic, au generat o surpriză, o

lipsă totală de pregătire și în consecință un recul în adoptarea IA pe scară largă

și tendința de suprareglementare, inclusiv în domeniul militar. Riscul este că,

în domeniul militar, actorul care încalcă regulile, poate crea un avantaj

insurmontabil într-un eventual conflict, dacă atinge dominația IA. Totodată,

odată asigurată dominația IA, nu există șanse de revenire a adversarului, iar

pierderea este definitivă și cataclismică. Astfel că viitoarele conflicte vor fi

conflicte pentru dominația algoritmilor.

La summiturile REAIM (responsabilității IA în domeniul militar) din

2023 și 2024, numeroase țări coordonate de SUA, au adoptat un cadru de

principii mai sensibil. Anul acesta însă, faptul că două țări-lider în domeniul

tehnologiei IA, SUA și China, nu au semnat declarația și că numărul țărilor

care au ratificat-o a fost limitat (35), a demonstrat cât de limitată este

producerea și partajarea unui set de norme și principii acceptate la nivel

internațional. Din păcate, până acum, în sistemul internațional nu s-a stabilit

încă un numitor comun în ceea ce privește IA în domeniul militar.

Această situație, pe lângă transformarea aprofundată declanșată de

tehnologiile IA în mediul operațional, poate fi considerată o amenințare la

adresa securității.

Inteligența artificială militară în contextul amenințărilor la

adresa securității

La această oră utilizarea IA în context militar acoperă o gamă largă de

domenii, de la comandă și control și sprijin în luarea deciziilor până la

Revista de Ştiinţe Militare 1/2026

războiul electronic și cibernetic, apărarea antirachetă și vehiculele aeriene,

terestre și navale fără pilot.

În numeroase scenarii, care depășesc capacitatea cognitivă umană sau

necesită analiză rapidă a seturilor de date mari și complexe, IA funcționează

ca un element-cheie. Procesele tehnologice realizate plasează deja aproape

toate necesitățile spațiului de luptă modern în această categorie. Cu alte

cuvinte, IA deja duce războiul într-o dimensiune care depășește percepția și

reacția umană. Este deja o realitate faptul că, în acest nou tip de război, definit

în literatura de specialitate ca „HIPER-RĂZBOI”, ciclul de luare a deciziilor

și de execuție poate fi finalizat în milisecunde.

Este clar că în acest moment, devine necesar să se ia în considerare

controlul uman, dintr-o necesitate și perspectivă mult mai largă decât

simplul „deget care apasă pe trăgaci”.

Se impune așadar ca primul pas în această direcție să fie

proiectarea controlului uman ca o componentă semnificativă și eficientă în

toate etapele procedeelor de utilizare a IA. O astfel de structură ar asigura că

responsabilitatea etică și juridică pentru utilizarea inteligenței artificiale

rămâne în întregime sub controlul, în responsabilitatea și competența umană.

Totodată, trebuie luate în calcul și vulnerabilitățile tehnologiilor IA, cea mai

mare fiind impulsurile electromagnetice puternice, vulnerabilități care ar

putea elimina rapid avantajele unei armate ultratehnologizate.

Al doilea pas ar fi dezvoltarea de filtre și bariere pentru a împiedica

sistemele și procesele gestionate direct sau indirect de către IA să se

„alimenteze negativ” reciproc, să interacționeze și să escaladeze conflictul. O

atare structură de filtrare pe mai multe niveluri ar putea preveni alarmele false,

„halucinațiile IA”, lipsa de conștiență sau angajamentele nedorite.

Al treilea pas crucial al gestionării riscurilor de securitate internă în

inteligența artificială militară ar putea fi validarea securității și integritatea

algoritmilor și a seturilor de date pe care le alimentează. Prevenirea

contaminării seturilor de date, identificarea condițiilor și momentelor în care

algoritmii IA nu pot lua decizii complet autonome, precum și certificarea și

monitorizarea algoritmilor și a hardware-ului pe care rulează, sunt măsuri

importante în acest context.

Cu toate acestea, este important să scoatem în evidență că lipsa unui

consens minim la nivel global în ceea ce privește IA militară face imposibilă

adoptarea de măsuri structurate etice, juridice și normative în acest domeniu.

Asistăm astăzi la agravarea deficitului strategic internațional de încredere

existent și mai mult de atractivitatea oportunităților și a capacităților oferite

de inteligența artificială militară; preocupările exprimate din când în când de

diverse grupuri de lobby și state sub titluri precum: drepturile omului,

confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal devin slabe în fața

eficacității crescânde a inteligenței artificiale în operațiunile militare.

Revista de Ştiinţe Militare 1/2026

Reglementarea inteligenței artificiale. Limite și cerințe

În acest moment se impune să ne întrebăm cum putem determina dacă

un software sau un algoritm IA este sigur sau „uman”. La nivelul experților

în IA se propune ca pentru inteligența artificială militară să se înființeze o

structură similară cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA),

care supraveghează instalațiile nucleare. Dar trebuie subliniat faptul că acele

coduri care alcătuiesc algoritmul nu lasă urme ca elementele radioactive iar

urmărirea sursei codului este mult mai dificilă decât supravegherea înființării

și funcționării unei instalații nucleare. Totuși, ca soluție, se propune

înființarea unor „camere de control algoritmice” în care țările ar testa și

verifica sistemele de inteligență artificială fără a dezvălui arhitectura lor

fundamentală și componentele confidențiale. Astfel, certificarea rezultată din

testele efectuate în aceste medii de simulare ar putea stabili un standard în

domeniul comercial cât și în cel militar.

Așadar, este important să subliniem că problema principală nu este

dacă IA va fi utilizată în spațiul de luptă, ci cum, de către cine și în ce limite

va fi utilizată. Totodată, se arată în mod clar că elaborarea de norme în

domeniul inteligenței artificiale militare nu poate fi considerată independent

de competiția dintre marile puteri. Se impune ca liderii tehnologiei ca SUA și

China să-și intensifice participarea la elaborarea normelor în vederea creării

unui cadru etic global, acceptat în domeniul IA generative.

Spre exemplu, China a declarat că modernizarea militară, planificată

de mult timp se va desfășura în trei faze distincte, dar suprapuse: mecanizarea,

adică

adoptarea

mașinăriilor

și

echipamentelor

moderne;

informatizarea/digitalizarea, adică integrarea tehnologiilor avansate ale

informației și ale rețelelor cibernetice pentru a conecta platformele militare și

a permite schimbul de informații în timp real și inteligențizare, adică

aplicarea inteligenței artificiale pentru automatizarea operațiunilor, susținerea

luării deciziilor și controlului armelor avansate. Astăzi, China pune un accent

mai mare pe integrarea IA în armata sa prin prototipizarea capabilităților IA

care pot pilota vehicule de luptă fără pilot, pot detecta și răspunde la atacuri

cibernetice, pot urmări nave maritime, submarine pot identifica și lovi ținte

pe uscat, pe mare și în spațiu.

Armata chineză dezvoltă, de asemenea, sisteme care preiau,

analizează și augmentează cantități masive de date pentru a îmbunătăți

luarea deciziilor tactice și strategice, precum și instrumente care creează

imagini deepfake și videoclipuri pentru campanii de dezinformare. În

consecință, Beijing-ul consideră că armata care va dezvolta și adopta mai

bine inteligența artificială și alte tehnologii emergente va obține un avantaj

major în războaiele viitoare, mai ales acele tehnologii IA care susțin și

accelerează luarea deciziilor. Experimentele IA ale armatei chineze se

extind și la operațiile cibernetice și informaționale, dezvoltă instrumente IA

pentru a automatiza detectarea intruziunilor în rețelele sale de calculatoare,

pentru a spori reziliența comunicațiilor militare și pentru a-și spori

operațiunile cibernetice. Între timp, ofițerii și soldații chinezi folosesc

sisteme IA pentru a simula câmpuri de luptă virtuale și pentru a modela

Revista de Ştiinţe Militare 1/2026

comportamentul concurenților, ceea ce le îmbunătățește antrenamentul

pentru conflictele viitoare.

Armata chineză aplică tot mai mult IA pentru a diminua avantajele

SUA în spațiu și maritim. Aceasta urmărește deschis algoritmi pentru

targetingul sateliților precum și noi arme antisateliți, unele dintre acestea

implicând roboți mici care pot captura și dezactiva platformele spațiale ale

adversarului. China își propune să construiască o armată care să valorifice

tehnologiile avansate pentru a învăța, adopta și lua decizii rapid și mai precis

în toate domeniile operaționale. Cu siguranță drumul Chinei nu va fi lin.

Armata chineză încă se confruntă cu obstacole în integrarea inteligenței

artificiale în întreaga sa forță și în operațiile sale. Mai mult, antrenarea

sistemelor IA necesită o cantitate mare de date care nu sunt ușor disponibile

pe internet, cum ar fi imagini clasificate ale platformelor militare sau

semnăturile electromagnetice ale diferitelor radare și arme.

Dacă liderii tehnologici precum SUA și China nu participă la discuții,

eforturile de creare a unui cadru etic global acceptat vor rămâne inevitabil

limitate.

nivel

național,

instituționalizarea

unor

măsuri

precum

supravegherea umană semnificativă, securitatea algoritmică, integritatea

datelor și mecanismele de filtrare pe mai multe niveluri este o necesitate

urgentă. Acest lucru se datorează faptului că o parte semnificativă a riscurilor

generate de inteligența artificială militară nu provin din utilizarea intenționată

în mod abuziv, ci din defecte de proiectare, date inexacte, interacțiuni

imprevizibile și presiunea pentru viteză.

 



Inteligența artificială poate accelera războiul, dar cu toate acestea,

arhitectura de securitate trebuie, de asemenea, să accelereze și să se

aprofundeze în același ritm, construind o nouă generație de capacități.

Adevărata provocare în domeniul inteligenței artificiale (IA) militare

este menținerea responsabilității umane și a înțelepciunii politice, păstrând în

același timp superioritatea tehnologică. Prin urmare, fiecare măsură tehnică,

juridică și etică luată astăzi va modela nu numai natura războiului, ci și

viitorul ordinii internaționale.

BIBLIOGRAFIE

HOROWITZ M. „Artificial Intelligence, International Competition, and the

Balance of Power”, Texas National Security Review, disponibil la

https://tnsr.org/2018/05/artificial-intelligence-international-

competition-and-the-balance-of-power/;