Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
MEDICINA OPERAȚIONALĂ ȘI EXTINDEREA  
CAPACITĂȚII DE SPITALIZARE LA NIVEL NAȚIONAL  
OPERATIONAL MEDICINE AND EXPANSION OF  
HOSPITAL CAPACITY AT THE NATIONAL LEVEL  
Colonel (rtr.) medic prof. univ. dr. Viorel ORDEANU  
Rezumat: Autorul articolului, valorificând documente oficiale și surse  
bibliografice publicate atât în România, cât și în statele membre ale NATO,  
evidențiază o serie de aspecte esențiale ale medicinei operaționale. Analiza lui  
subliniază necesitatea identificării și implementării unor modalități de extindere a  
capacităților de spitalizare ale armatei în situația unei crize majore precum un  
conflict armat care ar afecta țara noastră sau alte state aliate. Această nevoie derivă  
din faptul că infrastructura medicală militară existentă ar putea deveni insuficientă  
sau chiar depășită în fața unui număr ridicat de combatanți răniți sau bolnavi. În  
acest context, autorul examinează atât resursele disponibile în cadrul Sistemului  
Național de Sănătate, cât și potențialele capacități suplimentare de spitalizare  
oferite de operatori economici privați, prezentând tipologia acestora, numărul de  
locuri disponibile și distribuția lor geografică.  
De asemenea, autorul analizează strategia de reformă a sistemului de  
sănătate adoptată de Guvernul României în anul 2025, cu accent pe efortul financiar  
pe care statul va trebui să îl susțină pentru îngrijirea răniților și bolnavilor, pentru  
modernizarea și dotarea capacităților de spitalizare în conformitate cu standardele  
NATO, precum și pentru formarea personalului medical. Întrucât resursa umană  
este în prezent insuficientă, se subliniază importanța pregătirii adecvate a cadrelor  
medicale, astfel încât acestea să poată răspunde eficient atât nevoilor de îngrijire  
ale combatanților, cât și celor ale populației civile afectate de consecințele  
acțiunilor de luptă.  
Cuvinte cheie: medicina militară, medicina operațională, spitalizare,  
război, catastrofe, calamități, criza sanitară, personal medical.  
Abstract: The author of the article, drawing on official documents and  
bibliographic sources published both in Romania and in NATO member states,  
highlight a number of key aspects of operational medicine. His analysis underscores  
the need to identify and implement ways to expand the army's hospitalization  
capacities in the event of a major crisis, such as an armed conflict affecting our  
country or other allied states. This need stems from the fact that the existing military  
medical infrastructure could become insufficient or even overwhelmed in the face of  
a large number of wounded or sick combatants. In this context, the author examines  
both the resources available within the National Health System and the potential  
additional hospitalisation capacities offered by private economic operators,  
presenting their typology, the number of places available and their geographical  
distribution.  
The author also analyzes the health system reform strategy adopted by the  
Romanian Government in 2025, focusing on the financial effort that the state will  
Profesor universitar la Universitatea ,,Titu Maiorescu” Bucureşti, email:  
90  
 
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
have to make to care for the wounded and sick, to modernize and equip  
hospitalization capacities in accordance with NATO standards, and to train medical  
personnel. Given that human resources are currently insufficient, the importance of  
adequately training medical personnel is emphasized, so that they can effectively  
respond to the care needs of both combatants and the civilian population affected by  
the consequences of combat operations.  
Keywords: military medicine, operational medicine, hospitalization, war,  
disasters, calamities, health crisis, medical personnel.  
Introducere  
Medicina operațională1 este acea ramură a medicinei militare care se  
referă la serviciile medicale oferite în context militar în timpul misiunilor,  
exercițiilor și operațiunilor de război. A fost reglementată recent și în  
România, pentru alinierea la standardele NATO, pentru consolidarea  
capacitaților medicale în situații de criză sau conflict. Include asistența  
medicală acordată personalului militar și civil în timpul operațiunilor militare,  
la pace și la război. Încearcă să optimizeze protecția sănătății, tratamentul,  
evacuarea medicală și transfuziologia în condițiile dificile ale crizei: aflux  
mare de bolnavi, patologie neobișnuită sau diversă, lipsa de resurse, acces  
limitat la diagnostic și tratament, mediu ostil etc2.  
Dar în situații de criză majoră principiile de medicină operațională se  
pot extinde asupra întregului Sistem Național de Sănătate (care poate să  
funcționeze în regim militarizat), iar medicina militară poate fi promotorul  
diagnosticului și recomandărilor terapeutice specifice patologiei militare:  
politraumatisme (războiul fiind considerat din punct de vedere medical ca o  
epidemie/pandemie de politraumatisme), leziuni prin arme de foc și explozii,  
arme de distrugere în masă (CBRN) etc. și a utilizării resurselor umane și  
materiale existente conform principiului medical de bază:3. În cazuri  
deosebite, este posibil ca forțele și mijloacele medicale să fie depășite  
cantitativ, iar capacitatea de spitalizare a răniților sau bolnavilor să fie depășită,  
așa cum a fost și în pandemia de covid. Dar medicina civilă nu are practic  
această flexibilitate, deși legea o prevede. A devenit anecdotică reacția unui  
Ministru al Sănătății care la începutul pandemiei de Covid, când se discută  
posibilitatea de a instala un spital temporar la un mare Centru expozițional, a  
ripostat: „Bolnavii se tratează în spitale, nu în expoziții!4și a fost schimbat  
de urgență.  
1
Vladimir Ionescu, ,,Guvernul stabilește și reglementează medicina de război-asistența  
medicina-razboi, disponibi la html, accesat la 04.01. 2026.  
2
Curs de guvernare, Sănătatea – o componentă socială care devine domeniu de siguranță  
sociala-care-devine-domeniu-de-siguranta-nationala, accesat la 04.01. 2026.  
3
Hotararea de Guvern nr 557/2016 privind mamagementul situațiilor de urgență, Portal  
ZLBQx, accesat la 05.01.2026.  
4
Ministrul Sănătății, dr. Victor Costache, declarație Covid 2019, Decizie surprinzătoare.  
Ministrul Sănătății, Victor Costache, a demisionat, disponibil la stirileprotv.ro/stiri/politic/-  
91  
       
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
1. Medicina operațională și spitalizarea răniților  
Prezentând ca exemplu situația existentă în România, țară europeană,  
membră NATO și UE, în caz de criză majoră (război, dezastru, calamitate  
etc.), aceasta dispune pentru cei peste 19 milioane de cetățeni români de  
capacități de spitalizare suficiente în condiții normale, deși mult reduse față  
de vremurile trecute, și care în următorii ani se va reduce și mai mult și deci  
ar putea să devină insuficiente.  
Guvernul României a adoptat în 2025 o strategie de reformă a  
sănătății5 (de fapt o nouă reducere a finanțării, deci a capacității medicale la  
nivel național), care include și reducerea paturilor de spitalizare continuă cu  
peste 20% până în 20306. Spitalele cu grad redus de ocupare (unele fiindcă  
nu mai au personal medical), vor fi transformate în ambulatorii, centre de  
recuperare, unități de îngrijire paliativă etc.7 Costurile spitalizării, estimate  
între 200-1000 lei per bolnav/zi creează o presiune economică care orientează  
spre descentralizarea serviciilor medicale, cu servicii ambulatorii și îngrijiri  
la domiciliu ori contra cost, în sistemul privat8. Deci costurile îngrijirilor  
medicale sunt împărțite între stat, asigurările de sănătate (obligatorii și  
private) și bolnavi, eludând parțial (prin legi ulterioare) prevederile  
constituționale, care în Articolul 34 aliniatul (1) stabilește că ,,Dreptul la  
ocrotirea sănătății este garantat, orice persoană are dreptul fundamental de  
a beneficia de protecție și îngrijire medicală”9.  
Măsurile de extindere prevăzute în caz de urgență sau conflict sunt:  
Spitale mobile și unități de campanie ale Ministerului Apărării Naționale  
(M.Ap.N.)/Direcția Medicală, Centre de triere și intervenție pentru  
gestionarea fluxului de victime, ale Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.)  
/Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), precum și Stocuri  
medicale strategice și echipamente speciale. Aceste măsuri fac parte ca  
mecanisme clare de extindere rapidă din Planul național de reziliență și  
securitate sanitară.  
Medicina militară este pregătită, conceptual și practic, să facă față  
unor cerințe crescute brusc de nevoi de asistență medicală, intervenții  
chirurgicale, tratamente de urgență, internări și expertiză medicală. În caz de  
nevoie, militarii pot să apeleze la capacități de spitalizare civile existente în  
decizie-surprinzatoare-surse-ministrul-sanatatii-victor-costache-a-demisionat.html, accesat  
la 09.01.2026.  
5
Schimbări radicale în sănătate. Noua strategie pentru pacienți, aprobată de  
Ministerul Sănătății, disponibil la https://emea.search.yahoo.com/search?ei=UTF8&p-  
=Guvernul+Rom%C3%A2niei+a+adoptat+%C3%AEn+2025+o+strategie+de+reform%C4  
%83+a+s%C4%83n%C4%83t%C4%83%C5%A3ii&fr=crmas, accesat la 16.01. 2026.  
6
Florim Pușcaș, ,,Guvernul Bolojan pregătește o schimbare controversată în Sănătate, ,,  
Reducere masivă a paturilor de spitalizare”, disponibil la https://www.stiripesurse.ro/-  
guvernul-bolojan-pregateste-o-schimbare-controversata-in-sanatate-reducere-masiva-a-  
paturilor-de-spitalizare_3730100.html, accesat la17.01. 2026.  
7
Legea nr 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, secțiunea despre colaborarea  
search?ei=UTF-8&p=Legea+nr+95%2F2006, accesat la 20.01. 2026.  
8 Idem.  
9 Constituția României, Titlul II, Dreptul la ocrotirea sănătății, Capitolul II, Art. 34.  
92  
         
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
zona, dar sub limita de 50% din capacitate pentru a nu perturba asistența  
medicală a populației locale.  
Dar capacitatea de spitalizare existentă nu este exactă, ne orientăm  
conform datelor publice din 2023.  
Infrastructura medicală existentă, cu spitale publice și private,  
aparținând de Ministerul Sănătății, al Educației, de Interne, al Apărării, al  
Serviciilor secrete, al Academiei Române sau altele, conform datelor  
disponibile din surse oficiale și rapoarte recente de la Institutul Național de  
Statistică (INS) și Ministerul Sănătății (MS), verificate cu Inteligența  
Artificială (AI Grok 3) totalizează în cadrul Sistemului național de sănătate,  
câteva sute de spitale mari (universitare, regionale, județene), medii  
(orășenești, private) și mici (rurale și altele), răspândite în toată țara. Acestea  
dispun de cca. 130 000 de paturi de spital în spitale generale, de urgență sau  
specializate10, dintre care conform uzanței, jumătate ar putea fi folosite  
pentru medicina operațională, deci maximum 65 000 paturi.  
Par să fie multe paturi de spital, dar dintre acestea numai 5000 sunt  
pentru terapie intensivă (ATI), iar dintre ele doar 3000 sunt funcționale  
pentru cazuri severe de traumatisme sau boli infecțioase grave. Capacitatea  
de spitalizare și competență maximă este concentrată în marile centre  
universitare medicale: București, Cluj-Napoca, Iași și Timișoara, iar în  
zonele rurale capacitatea de spitalizare a fost redusă drastic după adoptarea  
sistemului de asigurări de sănătate.  
Există un deficit cronic de personal, având doar 2,6 medici la 1000  
de locuitori (sub media de 3,8 din UE)11 prea puțini asistenți medicali și  
personal auxiliar. Comparativ, în 1970, România și Israelul erau pe primul  
loc în lume, cu 1 medic la 500 de locuitori12. Dar în situația de criză sanitară  
majoră la nivel național, ar trebui sute de mii de paturi suplimentare, cu  
spațiile, echipamentele și personalul necesar.  
2. Capacitatea suplimentară de spitalizare  
Modalitățile prin care România ar putea mări capacitatea de  
spitalizare în situații de criză sunt multiple teoretic și uneori imprevizibile  
practic, dar necesită finanțare, forțe și mijloace adecvate, în funcție de  
situație și de natura efectelor medicale. Spații medicale temporare (căutate  
statistic cu Inteligența Artificială AI Grok 3) se pot creea rapid în caz de  
forță majorată, cu:  
10  
Legea nr 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, secțiunea despre colaborarea  
search?ei=UTF-8&p=Legea+nr+95%2F2006, accesat la 21.01. 2026.  
11  
Florentina Ionescu INS, ,,Cu cât a crescut numărul de medici în România, în anul 2023,  
numarul-de-medici-in-romania-in-anul-2023-38190, accesat la 23.01. 2026.  
12  
ylt=Awr.Qs_CMIdpScoS4FdLBQxylu=Y29sbwNpcjIEcG9zAzIEdnRpZAMEc2VjA,  
accesat la 24.06. 2026.  
93  
     
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
spitale de campanie militare (MApN și Serviciul Mobil de  
Urgență, Reanimare și Descarcerare, (SMURD), cu o capacitate maximă de  
2000 de paturi;  
saloane temporare în clădiri (școli, centre culturale, săli de  
sport etc.) adăugând până la 10 000 de paturi pentru cazuri necritice;  
unități medicale mobile în containere (folosite deja în  
pandemia de Covid) până la 1000 de paturi;  
redistribuirea resurselor existente, prin reprofilarea paturilor  
de la secțiile neesențiale se pot elibera până la 40 000 de paturi, dar presupune  
și creșterea capacitații ATI cu 2000 de paturi, însă trebuie achiziționate  
echipamente medicale specifice și nu există suficient personal calificat;  
colaborare cu sectorul privat dacă proprietarul acceptă  
(maximum 10 000 de paturi);  
colaborare internațională, prin mecanismele UE (Clauză de  
ajutor, Mecanismul de Protecție Civilă etc.) sau NATO ori ONU, care ar  
putea să furnizeze spitale de campanie, personal medical și evacuare  
medicală, adăugând câteva mii de paturi (dacă nu sunt necesare în alte țări!);  
cazare temporară se poate asigura pentru răniți și bolnavi, în  
Centre de cazare temporară în caz de război sau catastrofă, în spații turistice  
nemedicale rechiziționate (hoteluri, pensiuni, tabere etc.) pentru răniții  
stabilizați și pentru recuperare, sau a bolnavilor cronici evacuați din spitale, cu  
peste 350 000 locuri, din care 100 000 ar putea fi adaptate pentru nevoi  
medicale minime în sanatorii balneo-climaterice, pentru convalescență,  
refacere, PTSD etc. Cazarea temporară se poate aplica și pentru sinistrați,  
refugiați și imigranți. O parte dintre acestea trebuie să fie securizate militar  
pentru cazarea prizonierilor sau tratarea prizonierilor răniți sau bolnavi.  
Institutul Național de Statistică (I.N.S.) a publicat, în 2025, că în România  
sunt 13 538 de structuri de primire turistică (în evidența Ministerului  
Turismului) mari și medii (cu peste 5 locuri de cazare), în 1986 de hoteluri (care  
se pot adapta ușor ca spitale temporare), 194 de moteluri, 1574 de pensiuni,  
cabane și multe apartamente de închiriat, plus sanatorii și tabere, totalizând 449  
900 locuri-pat, distribuite astfel: în stațiuni litorale 113 200, în București și  
capitale de județ 103 300, în stațiuni montane 86 200, în stațiuni balneare și  
sanatorii cu 40 400 de locuri, în Delta Dunării 10500, pe trasee turistice 96 30013,  
care în caz de forță majoră ar putea fi folosite pentru extinderea capacității de  
spitalizare sau cazare. În hotelurile din România erau disponibile aproximativ  
211 369 locuri de cazare la data de 31 iulie 202514. Această cifră reprezintă  
13 Institutul Național de Statistică (I.N.S.), București, 2025, INS Hotelurile clasificate cu 3 și  
4 stele domină piața, reprezentând 82% din total, Trends HRB, disponibil la  
mea.search.yahoo.com/search?ei=UTF-8&p=Institutul+Național+de+Statistică+(I.N.S.)-  
%2C+București%2C, accesat la 26.01. 2026.  
14  
I.N.S., Structurile de cazare turistică din România, în creștere cu 5,8% la 31 iulie 2025,  
disponibil la gerpres.ro/economic/2025/10/24/structurile-de-cazare-turistica-din-romania-in-  
crestere-cu-5-8-la-31-iulie-2025 1496726, accesat la 26.01. 2026.  
94  
   
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
aproape 45,5% din totalul locurilor de cazare turistice din țară, care  
însumau 464 354 locuri15 la acea dată.  
În cămine și internate (în evidența Ministerului Educației) sunt 107  
682 locuri de cazare, din care în București 35 178 plus internate școlare,  
deci un total de aproape 150 000 de locuri16. Repartizarea teritorială este  
inegală, județul Constanța are 26,3%, Brașovul 7,9% iar Bucureștiul 6%,  
dar adecvată nevoilor practice și corespunzătoare nevoilor strategice, pentru  
cazare provizorie, refacere bio-psihică și eventual tratament și supraveghere  
medicală.  
În România există 6869 de unități de învățământ preuniversitar (școli  
primare, gimnaziale, licee, școli profesionale, grădinițe de copii etc.), dintre  
care 4353 în mediu urban și 2516 în mediu rural17. Multe îndeplinesc  
criteriile pentru transformare în spital de campanie: spațiu suficient,  
infrastructură adecvată (apă, canal, electricitate, săli de sport, grupuri  
sanitare, parcare etc.), accesibilitate, stare structurală și capacitate de  
conversie rapidă. În lipsa paturilor de spital se pot folosi paturi de campanie,  
saltele sau tărgi pliante de transport. La o medie teoretică de 60 de paturi  
pentru școlile urbane rezultă 260 000 de locuri, și de 20 de paturi pentru  
școlile rurale rezultă alte 50 000 de locuri, deci numai unitățile școlare  
preuniversitare ar putea în caz de forță majoră să asigure mii de posturi de  
prim-ajutor și peste 300 000 de locuri de cazare și/sau spitalizare  
temporară. Condiția limitativă este existența resurselor medicale necesare  
(personal,  
materiale  
sanitar-farmaceutice,  
cazarmament  
etc.).  
Din  
experiența noastră, a Armatei Serbiei (ca urmare a Războiului cu NATO) și  
a Armatei Ucrainei (în războiul cu Federația Rusă), școlile de toate felurile  
se pretează cel mai bine pentru adăpostirea temporară a spitalelor de  
campanie, mobile și dislocabile.  
Armata poate să pună la dispoziție spații, în principal pentru forțele  
proprii, pentru aliați și prizonieri, în cazărmi și baze militare. Există 44 de  
cămine militare, în diferite garnizoane, în special la Constanța, București și  
pe Valea Prahovei și 60 de cabane militare, care pot să asigure câteva mii  
de locuri, iar ISU a identificat alte câteva mii de locuri potrivite în natură  
pentru instalarea de tabere și bivuacuri, în toate județele, în sezonul cald.  
În caz de forță majoră se pot folosi și adăposturile de protecție civilă  
(subsoluri, buncăre, stații de metrou, galerii subterane etc.) pentru triajul,  
primul ajutor și stabilizarea temporară a răniților, dar capacitatea lor  
medicală este limitată. Rezultă un total maximal de 243 000 de locuri pentru  
primul ajutor medical, supraveghere medicală și cazare temporară, dar  
numai 150 000 pot fi considerate paturi medicale funcționale pentru bolnavi  
15  
I.N.S, Există 107.682 de locuri de cazare în cămine pentru studenți, disponibil la  
i+internate+(%C3%AEn+eviden%C8%9Ba+Ministerului+Educa%C8%9Biei)+sunt+107+6  
82+locuri+de+bucure+plu, accesat la 27.01. 2026.  
16 Idem.  
17  
Învăţământ preuniversitar | Ministerul Educației și Cercetării, disponibil la edu.ro›  
invatamant-preuniversitar, accesat la 28.01. 2026.  
95  
     
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
și răniți. Având în vedere că decedații nu mai au nevoie de paturi de spital,  
iar răniții ușor pot fi tratați de urgență și trimiși la domiciliu, se poate  
considera că ar fi suficientă această capacitate extinsă de spitalizare, dar  
rămâne problema echipamentelor medicale (în primul rând chirurgicale și  
ATI), a personalului medical calificat și auxiliar, a materialelor sanitar-  
farmaceutice (medicamente, pansamente, oxigen, sânge, reactivi, dispozitive  
medicale etc.) și a logisticii pentru aprovizionare și reaprovizionare cu  
materiale și pentru transportul răniților și bolnavilor „de la sine” și „către  
sine” după caz.  
România dispunea în 2025 de 3850 de autoambulanțe publice și  
private (aflate în diferite stări tehnice)18, iar SMURD are și 32 de aeronave  
(avioane și elicoptere, și în curând drone) pentru urgențe medicale19, care  
înlocuiesc fostul AVIASAN al Ministerului Transporturilor.  
Totalul general pe țară ar putea fi de aproape 1 milion de locuri de  
cazare/spitalizare, prin efortul comun al Ministerelor Apărării, Sănătății,  
Internelor, Educației, Turismului, și cel mai important al Finanțelor, deoarece  
fără bani nu se poate face nimic. Deci limitarea este numai în privința forțelor  
și mijloacelor medicale, care sunt insuficiente permanent, din cauza  
subfinanțării cronice, iar banii sunt sifonați de sistemul asigurărilor de  
sănătate. Deși România este teoretic informatizată, aceste date sunt  
aproximative și nu sunt aduse la zi (din diferite motive), dar oferă o imagine  
de ansamblu a situației, pe baza căreia pot fi făcute estimări în diferite  
domenii, pentru viitorul apropiat.  
3. Amploarea crizelor majore  
Crizele majore de orice fel, la nivel național, care ar putea să  
afecteze medical populația țării, pot fi de diferite ca origine și ca amploare  
a urmărilor. Acestea pot să survină brusc, în timp de pace (catastrofe  
antropice sau calamități naturale majore) sau de război (bombardamente,  
atacuri CBRN etc.). Istoric, pentru România cele mai semnificative au fost  
(și probabil că vor mai fi) războaiele, ca epidemii de politraumatisme, care  
au cauzat milioane de victime (morți, răniți, bolnavi, invalizi, refugiați  
etc.), în special în Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial,  
situație care probabil se va repeta în Al Treilea Război Mondial, pe care și-  
l doresc unii. Apoi epidemiile majore, care au cauzat sute de mii de victime  
(decedați, bolnavi, izolați forțat etc.) cum au fost în pandemiile de holeră,  
febră tifoidă, gripă și covid. Cantitativ sunt urmate de calamitățile naturale,  
care au cauzat în total zeci de mii de victime (morți, răniți, bolnavi, sinistrați  
etc.).  
18  
Valentina Popescu, ,,România primește 1200 de ambulanțe noi prin PNRR – investiție  
majoră pentru modernizarea sistemului de urgență”, Medic 24, 25.10 2025, disponibil la  
pentru-modernizarea-sistemului-de-urgenta/, accesat la 29.01. 2026.  
19  
SMURD Salvare Aeriană, disponibil la https://emea.search.yahoo.com/search?ei=UTF-  
8&p=SMURD+Salvare+Aeriana%2C+https+%2F%2Fsmurd.ro&fr=crmas,  
29.01. 2026.  
accesat  
la  
96  
   
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
În toate aceste situații se constată că din populația totală existentă o  
parte variabilă este expusă direct sau indirect factorilor nocivi, iar mulți vor  
fi afectați în diferite moduri și cu gravități diferite. Deci, un eveniment extrem  
de grav, care ar viza întreaga populație a țării noastre, ar putea să fie  
cuantificat descrescător cu un ordin de mărime, astfel:  
- populație totală aproximativ 20 milioane;  
- populație expusă, care necesită asistență și supraveghere medicală  
aproximativ 2 milioane;  
- populație rănită/bolnavă, care necesită îngrijiri medicale și  
spitalizare aproximativ 200 000;  
- decedați aproximativ 20 000.  
În general se observă în evenimente recente din lume, ca și în cele  
istorice, o piramidă a pierderilor sanitare în luptă 1:2:3:4,20 astfel că la 1  
decedat (de care se ocupa Logistica prin sprijinul medical), sunt 2  
răniți/bolnavi grav (care necesita îngrijiri intensive în spitale specializate), 3  
răniți/bolnavi mediu (care trebuie tratați în spital), 4 răniți/bolnavi ușor care  
necesită doar prim ajutor medical ambulator (dacă are cine și cu ce să îl  
acorde) și pot fi îngrijiți la domiciliu sau în comunitate, ori își pot continua  
activitatea. Conform acestui algoritm statistic (1:2:3:4), ar exista 20 000 de  
morți, 40 000 de lezați grav, 60 000 de lezați mediu și 80 000 de lezați ușor,  
deci capacitatea obișnuită de spitalizare ar fi cu mult depășită, iar extinderea  
ei ar întâmpina probleme serioase de logistică, dar și de forțe și mijloace  
medicale.  
Rezultă că marea majoritate a populației și, în special, a celor afectați  
de un eveniment deosebit de grav vor suferi numai daune suportabile, pe care  
le pot gestiona singuri sau cu ajutorul familiei, colegilor, colectivității sau  
comunității ori al autorităților, dacă acestea se implică eficient. În aceste  
condiții Guvernul poate să coordoneze toate forțele și mijloacele necesare,  
deci se poate face față situației cu contramăsuri medicale și nemedicale  
adecvate.  
Dar dacă, presupunând prin absurd, un eveniment extrem de grav ar  
acoperi și țările învecinate, iar populația României ar fi expusă în totalitate,  
nevoia de forțe și mijloace, inclusiv medicale, ar fi cu un ordin de mărime  
mai mare. Dacă sunt și alte țări afectate, ajutorul extern (UE, NATO, OMS,  
ONU, ecumenic, internațional etc.) nu mai este eficient. Capacitatea  
autorităților de a gestiona criza sanitară consecutivă va fi depășită, așa cum a  
demonstrat și criza sanitară Covid care s-a transformat în criza mondială  
multiplă.  
Pentru ca acest tip de situație gravissima să nu fie rezolvat doar „la  
mila Domnului” se impune ca autoritățile naționale și mondiale să acționeze  
preventiv, pentru ca acest tip de situație să nu se producă. Exemplul  
20  
Vasile Dumitraş, dr. şt. med., conf. univ., Sergiu Cîrlan, Andrei Marfin (Conducător  
ştiinţific:) Catedra de medicină militară şi a calamităţilor ,,PIERDERI SANITARE ÎN  
usmf.md/bitstream/20.500.12710/8779/1/Cirlan_Sergiu_Marfin_Andrei, accesat la 30.01.  
2026.  
97  
 
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
elocvent ar fi atacul nuclear sau războiul total, cu care Marile Puteri încearcă  
să ne obișnuiască, alianțele militare se amenință reciproc, iar ONU nu  
reacționează.  
4. Terminologie specifică  
Pentru precizarea termenilor folosiți, în limba română diferența dintre  
un spital fix, unul dislocabil și un spital mobil constă în proiectare, scop și  
mod de utilizare.  
Spitalele fixe sunt cele existente și cunoscute, clasificate în mici,  
mijlocii, mari și de importanta națională. Acestea servesc comunitatea locală,  
pot să coopereze pentru medicina operațională și după caz, își pot mări puțin  
capacitatea de spitalizare.  
Spitalul dislocabil este o structură temporară, concepută pentru a fi  
montată și demontată relativ ușor într-un loc specific, unde este nevoie. Dar  
atenție: termenul locație, folosit uneori sub influența limbii engleze, pretează  
la confuzii pentru că de fapt acesta desemnează un loc sau obiect închiriat!  
(locație = închiriere). De obicei este format din corturi, module prefabricate  
sau containere adaptate, care pot fi transportate și asamblate la fața locului,  
respectiv demontate pentru mutare. Se folosesc în situații critice, dezastre  
naturale, catastrofe, operațiuni militare sau crize umanitare, când este nevoie  
de o facilitate medicală semi-permanentă. Necesită un oarecare timp pentru  
instalare, configurare și punere în funcțiune, dar oferă o capacitate mai mare  
și o structură mai stabilă decât un spital mobil, având performanțe între acesta  
și un spital fix.  
Spitalul mobil este o unitate medicală complet funcțională integrată  
pe vehicule (sau platforme mobile (autospeciale, autocamioane, autobuze,  
trailere, remorci auto, vagoane de cale ferată, nave sau aeronave) proiectat  
pentru deplasare rapidă și intervenție imediată, fără a necesita asamblare  
complexă. Este ideal pentru urgențe medicale multiple, vaccinare în masă,  
screening medical în zone izolate, sprijin temporar în zone cu acces limitat la  
servicii medicale sau pentru accidente colective. Capacitatea este limitată față  
de spitalul dislocabil, dar oferă rapiditate și flexibilitate, de ex. ambulanțe  
specializate, unități mobile de chirurgie, radiologie sau clinici mobile pentru  
consultații etc.  
În medicina operațională, echivalentul spitalelor mobile sunt  
Antenele chirurgicale și Spitalele Rol 1 (infirmeriile de unitate, Plutonul  
sanitar al Batalionului sau Regimentului etc.), iar al spitalelor dislocabile sunt  
Spitalele Rol 2 (și Rol 2+) și 3. Deci mobil înseamnă că se poate deplasa  
imediat unde este nevoie, compact, integrat pe vehicule, gata de utilizare  
rapidă sau chiar în timpul transportului, iar dislocabil înseamnă mai mare,  
modular, necesită asamblare și este semi-permanent, dar poate fi mutat în  
timp scurt unde este nevoie.  
Același raționament se aplică și Laboratoarelor medicale sau  
nemedicale. Laboratorul mobil este compact, integrat în vehicule, gata de  
utilizare rapidă sau chiar în timpul mersului, fiind ideal pentru intervenții de  
urgență (de exemplu Laboratorul Biologic al Echipei Mobile de Intervenție  
98  
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
Biologică al fostului CCSMM). Laboratorul dislocabil este mai spațios,  
modular pe vehicule specializate și containere, multifuncțional, necesită  
asamblare, fiind potrivit pentru operațiuni mai lungi și complexe, de  
exemplu Laboratorul de Medicină Preventivă al TO. Acestea pot să  
funcționeze independent sau în cadrul ori pe lângă un spital militar sau  
militarizat.  
5. Evaluare critică  
Această estimare optimistă are și limitări, din cauza subfinanțării  
cronice a sistemului medical românesc, a desființării circumscripțiilor  
sanitare și sanitar-veterinare (înființate în secolul XIX pe model francez  
de Carol Davila, modernizate în secolul XX de Ioan Cantacuzino (care  
erau finanțate integral de stat, conform Constituției) și desființate în  
secolul XXI pentru a fi înlocuite cu Sistemul de Asigurări de sănătate), a  
insuficienței de personal medical calificat și specializat (pensionat sau  
emigrat), spitale vechi cu risc seismic și cu instalații neconforme (de ex.  
apa curentă de la INCDMM Cantacuzino nu este potabilă), riscul de  
incendiu la ATI, parcul învechit de autosanitare, desființarea trenurilor  
sanitare și a navelor fluviale și maritime care puteau deveni sanitare la  
nevoie, desființarea flotei aeriene AVIASAN, desființarea majorității  
spitalelor din zona rurală și a saloanelor de bolnavi de la fostele dispensare  
medicale rurale, desființarea infirmeriilor de garnizoană etc., pentru  
suplinirea cărora trebuie găsite alte facilități, dacă este posibil.  
Forțele militare au dotarea și încadrarea serviciului medical pentru  
pace și pentru război, și mizează inclusiv pe mobilizarea de personal  
medical civil pentru nevoile armatei. Dar populația civilă, care și așa are  
deficit de asistență medicală, va avea și mai puțină, tocmai când are nevoie  
de mai multă asistență medicală. Profesioniștii în sănătate din România  
erau 366 821, dintre care 70 000 medici și 155 00021 asistenți medicali, cu  
mult sub media europeană (iar Ministerul Sănătății nu scoate toate  
posturile la concurs!), personalul auxiliar (infirmieri, brancardieri etc.) 76  
000 de persoane plus personal TESA. Ca urmare, armata se implică în  
urgențele sanitare naționale, cum a fost în pandemia de Covid-19, cu 3  
spitale de campanie Rol 2 (3) la București, Constanța și Timișoara, iar în  
caz de atac CBR contribuie la diagnostic specific și indicații terapeutice  
pentru medicina civilă și cea veterinară. Dar cantitativ, nu poate să asigure  
medical (supraveghere, diagnostic, tratament, profilaxie, recuperare etc.)  
întreaga populație, ci doar forțele luptătoare.  
În principiu, personalul medical poate fi mărit sau suplinit pentru  
ajutor, cu studenți la medicină, medici pensionari, specialiști din arii  
înrudite, de exemplu medicii dentiști pot fi ajutoare (în echipe  
multifuncționale) ale chirurgilor, în special la plăgi la cap și gât, sau ale  
medicilor ATI, având în vedere experiența lor de anestezie locală, chiar și  
21  
INSSE, Baze de date statistice-TEMPO-Online serii de timp, Distribuții pe categorii,  
sanitar+pe+categorii&fr, accesat la 30.01. 2026.  
99  
 
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
medici veterinari cu experiență de chirurgie etc. La aceștia se adaugă și  
voluntari de Cruce Roșie, organizați prin filialele județene ale Societății  
Naționale de Cruce Roșie Română (CRR cu 47 de filiale județene), teoretic  
cu mii de membri, dar nimeni nu știe câți ar veni în realitate și ce nivel  
practic de cunoștințe medicale ar avea, ori alte persoane binevoitoare  
organizate prin autoritățile locale sau ONG-uri, care pot suplini personalul  
auxiliar. CRR joacă un rol important ca auxiliar al autorităților publice, dar  
capacitatea sa de mobilizare a voluntarilor depinde de situațiile de urgență  
(dezastre, calamități, pandemii, război etc.), deci aportul său este greu de  
cuantificat pentru situații reale.  
Se poate considera că în context strict militar medicina militară de  
campanie poate să facă față oricărei situații, eventual cu colaborarea  
Sistemului național de sănătate sau al aliaților. Dar pentru crize care  
afectează întreaga populație românească, Sistemul național de sănătate  
poate gestiona cu succes numai crizele de mică și medie intensitate, care  
afectează direct sub 1% din populația totală. Dar cu condiția ca autoritățile  
politice să nu intervină cu măsuri inadecvate, așa cum s-a întâmplat în  
pandemia de Covid-19.  
Este posibil ca în crizele majore de mare intensitate, care afectează  
teoretic până la 5% din populație, deci peste 1 milion de oameni, Sistemul  
Național de Sănătate să fie depășit ca forțe și mijloace, să fie nevoit să  
extindă la maximum capacitățile de spitalizare temporară și de cazare, dar  
să se rezume numai la activitățile esențiale, în limita forțelor și mijloacelor  
existente. Se speră că o asemenea situație nu va surveni niciodată, dar  
,,niciodată nu trebuie să spui niciodată!”, trebuie să existe o pregătire  
măcar la nivel conceptual și organizatoric pentru situații extreme.  
Medicina trebuie să respecte principiul de bază că toți bolnavii  
trebuie să fie diagnosticați și tratați, indiferent de situație, deci la nevoie se  
acordă primul ajutor și se improvizează, dar nu este abandonat niciun rănit  
sau bolnav. Deși uneori, după cum aflăm din presă, unele spitale finanțate  
de asigurările de sănătate încalcă acest principiu și intră în conflict cu legea.  
6. Comentariu  
Pierderile sanitare în campaniile actuale au proporții și structuri  
diferite față de războaiele mondiale și diferă și în funcție de caracteristicile  
proprii sau chiar în timpul desfășurării luptelor. Medicina de campanie ține  
cont de nevoile și schimbările intervenite și se adaptează corespunzător.  
Pentru medicii militari care trebuie să estimeze înaintea fiecărei  
operațiuni militare nivelul și structura pierderilor sanitare pentru a organiza  
proactiv forțele și mijloacele medicale, se poate aplica, pe baza datelor  
statistice actuale, o modalitate rapidă de calcul estimativ, bazată pe  
piramida numărului de pierderi sanitare 1:2:3:4 (respectiv morți, răniți  
grav, mediu, ușor), care poate fi adaptată numeric în funcție de situația  
existentă.  
Medicina militară asigură în principal forțele armate, iar medicina  
civilă asigură populația generală, cu colaborări și cooperări în funcție de  
100  
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
situație, iar în caz de nevoie crizele sanitare de orice fel vor putea fi controlate,  
dacă guvernul sprijină eficient această activitate.  
Concluzii  
Această problemă, de medicină operațională, dar și de sănătate publică  
este greu de rezolvat chiar și în țări cu economie dezvoltată.  
Numai prin efort național concertat, gradat și flexibil, în funcție de  
necesități și de posibilități, se poate face față oricărei crize sanitare, de orice  
natură și orice intensitate, pentru ca prin contramăsuri adecvate, medicale și  
nemedicale, să se limiteze urmările.  
Capacitatea suplimentară de spitalizare la nivel național, în caz de  
forță majoră, este un element cheie al medicinei operaționale la război și al  
sănătății publice în caz de epidemie, catastrofă, sau calamitate.  
BIBLIOGRAFIE  
Surse oficiale  
Constituția României, Titlul II, Dreptul la ocrotirea sănătății, Capitolul II, Art.  
34;  
Legea nr 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, secțiunea despre  
colaborarea instituțională în situații de urgență, disponibil la  
%2F2006;  
HOTĂRÂRE Nr. 1.004 din 20 octombrie 2023 privind aprobarea Strategiei  
naționale de sănătate pentru perioada 2023 - 2030) Publicată în:  
Monitorul Oficial Nr. 962 bis din 24 octombrie 2023;  
HOTĂRÂREA DE GUVERN nr 557/2016 privind managementul situațiilor  
com/search;_ylt=AwrIevoEK4dpY3oSK.ZLBQx;  
STRATEGIA NAȚIONALĂ DE SĂNĂTATE 2023-2030, ,,Pentru sănătate,  
împreună”,  
disponibil  
la  
mea.search.yahoo.com/search?ei-  
=UTF8&p=MEDICINA+OPERAȚIONALĂ+ȘI+EXTINDEREA+C  
APACITĂȚII+DE+SPITALIZARE;  
Curs de guvernare, Sănătatea – o componentă socială care devine domeniu de  
siguranță  
națională,  
disponibil  
la  
conferinte/sanatatea-o-componenta-sociala-care-devine-domeniu-de-  
siguranta-nationala;  
Institutul Național de Statistică (I.N.S.), București, 2025, INS Hotelurile  
clasificate cu 3 și 4 stele domină piața, reprezentând 82% din total,  
Trends  
HRB,  
disponibil  
la  
mea.search.yahoo.com/search?-  
ei=UTF8&p=Institutul+Național+de+Statistică+(I.N.S.)%2C+Bucur  
ești%2C;  
I.N.S., Structurile de cazare turistică din România, în creștere cu 5,8% la 31  
iulie 2025, disponibil la agerpres.ro/economic/2025/10/24/structurile-  
101  
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
de-cazare-turistica-din-romania-in-crestere-cu-5-8-la-31-iulie-2025  
1496726;  
I.N.S, Există 107.682 de locuri de cazare în cămine pentru studenți, disponibil  
la  
%C3%8En+c%C4%83mine+%C8%99i+internate+(%C3%AEn+evi  
den%C8%9Ba+Ministerului+Educa%C8%9Biei)+sunt+107+682+lo  
curi+de+bucure+plu;  
Institutul Național de Statistică și Studii Economice (INSSE), Baze de date  
statistice-TEMPO-Online serii de timp, Distribuții pe categorii,  
WS+INS+Personalul+medico_ sanitar+pe+categorii&fr;  
Surse de autor  
DUMITRAȘ V., CÎRLAN S., MARFIN A., (Conducător științific:) Catedra  
de medicină militară și a calamităților ,,PIERDERI SANITARE ÎN  
CONFLICTUL MILITAR CONTEMPORAN”, pdf., disponibil la  
rgiu_Marfin_Andrei;  
IONESCU F., Institutul Național de Statistică, ,,Cu cât a crescut numărul de  
medici în România, în anul 2023, Viața Medicală, 2, 2024, disponibil  
la  
medici-in-romania-in-anul-2023-38190  
IONESCU V., ,,Guvernul stabilește și reglementează medicina de război-  
asistența  
medicală  
operațională”,  
disponibil  
la  
https://curs-  
deguvernare.ro/guvern-reglementeaza-medicina-razboi, disponibi la  
html;  
POPESCU V., ,,România primește 1200 de ambulanțe noi prin PNRR –  
investiție majoră pentru modernizarea sistemului de urgență”, Medic  
200-de-ambulante-noi-prin-pnrr-investitie-majora-pentru-  
modernizarea-sistemului-de-urgenta/;  
PUȘCAȘ F., ,,Guvernul Bolojan pregătește o schimbare controversată în  
Sănătate, Reducere masivă a paturilor de spitalizare”, disponibil la  
schimbare-controversata-in-sanatate-reducere-masiva-a-paturilor-de  
spitalizare_3730100.html;  
Surse web  
Ministrul Sănătății, dr. Victor Costache, declarație Covid 2019, Decizie  
surprinzătoare. Ministrul Sănătății, Victor Costache, a demisionat,  
disponibil la stirileprotv.ro/stiri/politic/decizie-surprinzatoare-surse-  
ministrul-sanatatii-victor-costache-a-demisionat.html;  
Schimbări radicale în sănătate. Noua strategie pentru pacienți, aprobată de  
com/search?ei=UTF8&p=Guvernul+Rom%C3%A2niei+a+adoptat+  
%C3%AEn+2025+o+strategie+de+reform%C4%83+a+s%C4%83n  
%C4%83t%C4%83%C5%A3ii&fr=crmas;  
102  
Revista de Ştiinţe Militare 1/2026  
com/_ylt=Awr.Qs_CMIdpScoS4FdLBQxylu=Y29sbwN-  
pcjIEcG9zAzIEdnRpZAMEc2VjA;  
Învățământ preuniversitar | Ministerul Educației și Cercetării, disponibil la  
edu.ro› invatamant-preuniversitar;  
Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare, Salvare Aeriană,  
disponibil  
la  
8&p=SMURD+Salvare+Aeriana%2C+https+%2F%2Fsmurd.ro&fr=  
crmas.  
103