79

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ - DRONELE ȘI ROBOȚII, NOILE

PARADIGME ALE CÂMPULUI DE LUPTĂ MODERN

ARTIFICIAL INTELLIGENCE - DRONES AND ROBOTS, THE

NEW PARADIGMS OF THE MODERN BATTLEFIELD

General de brigadă (r) prof. univ. dr. Mircea UDRESCU^

(Academy of Romanian Scientists, 3 Ilfov, 050044, Bucharest, Romania,

email: secretariat@aosr.ro)

Colonel (r) prof. univ. dr. ing. Eugen SITEANU^

(Academy of Romanian Scientists, 3 Ilfov, 050044, Bucharest, Romania,

email: secretariat@aosr.ro)

Rezumat: Multă vreme, succesul pe câmpul de luptă a fost asigurat de

inteligența naturală a comandanților și efectivelor angajate în luptă. Pentru toate

domeniile de activitate umană, cu atât mai mult în domeniul armelor, gândirea și

inteligența, componente ale ființei umane ca întreg, au fost abordate filosofic prin

sintagma „Inteligență naturală“. Oamenii de acțiune, susținuți de gândire și

inteligență, au depus eforturi susținute pentru ușurarea și creșterea eficienței

muncii, inovând permanent unelte, tehnici, aparate etc. La un moment dat, în a

doua parte a mileniului doi, cu precădere la începutul secolului XX, oamenii și-au

pus problema dotării instrumentelor tehnice cu inteligență asemănătoare omului.

Așa a început marea competiție de a crea, în mod deosebit roboți, care să se

comporte ca omul, chiar și mai performant, punându-se astfel bazele unei noi

sintagme: „inteligența artificială“. Gândirea, ca activitate specific umană, este

înțeleasă ca reflectare generalizată și abstractă a realității înconjurătoare,

reprezentând cea de-a doua treaptă a cunoașterii, mediată prin cunoașterea

senzorială, sau proces psihic de generalizare și abstractizare, produs al activității

creierului uman, reflectând mijlocit obiectele și fenomenele înconjurătoare și

relațiile dintre ele. În vreme ce cunoașterea senzorială reflectă în mod individual și

subiectiv realitatea înconjurătoare, gândirea reflectă însușirile generale,

abstracte, esențiale și necesare ale obiectelor și fenomenelor realității, legitatea

existenței lor. Ca formă specific omenească, gândirea a evoluat odată cu oamenii,

în măsura în care aceștia, acționând cu uneltele la îndemână asupra obiectelor

muncii, au început să cunoască însușirile generale și esențiale ale acestora, prin

noțiuni, judecăți și raționamente, atât prin integrarea cunoștințelor de la un

moment dat, precum și ca proces specific de elaborare de noi ipoteze, idei, teorii,

ce se transferă în noi și noi mijloace de muncă. La rândul său, inteligența ne apare

a fi drept capacitatea de gândire a individului cu scopul de a se adapta la

împrejurări noi, de a sesiza relațiile esențiale și de a găsi soluții la diferite situații,

de a rezolva în interes propriu probleme. Inteligența constituie o treaptă

superioară adaptării instinctive și comportamentului învățat, mai mult sau mai

 Membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, email:

udrescumircea@yahoo.com.

 Membru corespondent al Academiei Oamenilor de Știință din România, membru titular

al Comitetului Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST) al Academiei

Române, email: esiteanu@yahoo.com.

80

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

puțin automatizat. De aceea, teoria și practica educațională iau în dezbatere

inteligența abstractă (conceptuală) - caracterizată prin capacitatea de a înțelege și

restructura materialul verbal-logic și simbolic, de a sesiza și rezolva probleme

abstracte, inteligența practică - înțeleasă a fi drept capacitatea de a face față unor

situații concrete, de a face față cotidianului prin manipularea adecvată a

obiectelor înconjurătoare, și inteligența socială - considerată capacitate de a

înțelege esența relațiilor sociale în cadrul grupurilor, colectivelor etc., și de a

rezolva probleme specifice de organizare socială¹. În accepțiunea comună, mai

ales în informatică, inteligența artificială (IA) este considerată a fi inteligența

mașinilor, spre deosebire de inteligența naturală, specifică oamenilor și

animalelor. Informatica definește cercetarea IA ca studiu al „agenților

inteligenți^⁠”: orice dispozitiv care își percepe mediul și efectuează acțiuni care

maximizează șansa de a-și atinge cu succes obiectivele. Pentru UE, „Inteligența

artificială este capacitatea unei mașini de a imita funcții umane, cum ar fi

raționamentul, învățarea, planificarea și creativitatea“², aceasta permite

sistemelor tehnice să perceapă mediul în care funcționează, să prelucreze această

percepție și să rezolve probleme, acționând pentru a atinge un anumit obiectiv.

Calculatorul primește datele (deja pregătite sau colectate prin intermediul

propriilor senzori, cum ar fi o cameră video etc.), le prelucrează și reacționează,

iar sistemele AI sunt capabile să își adapteze, într-o anumită măsură,

comportamentul, analizând efectele acțiunilor anterioare și funcționând autonom.

Unele tehnologii IA există de peste 50 de ani, însă creșterea spectaculoasă a

puterii de calcul, disponibilitatea unor cantități enorme de date și a unor noi

algoritmi au condus la progrese majore în domeniul IA în ultimii ani. Inteligența

artificială este considerată un element central al transformării digitale a societății

și a devenit o prioritate pentru UE. Inteligența naturală și inteligența artificială au

găsit în domeniul militar un câmp larg de afirmare. Submarinul, avionul cu

reacție, rachetele intercontinentale etc. sunt realizări tehnice ce încorporează

niveluri din ce în ce mai sofisticate de IA. Odată cu războiul din Ucraina și cu cel

din Iran, robotul cu trăsături umane a devenit preocuparea de bază a

laboratoarelor de cercetare. Robotul și dronele au devenit prezențe cotidiene pe

linia frontului, iar preocupările actuale se concentrează pe miniaturizarea

tehnicilor distructive, pe măsură ce imită viețuitoare din mediul natural.

Cuvinte cheie: inteligență, naturală, artificială, dronă, robot, eficiență,

eficacitate, performanță, apărare, siguranță, efort, logistică, mașină.

Abstract: For a long time, success on the battlefield was ensured by the

natural intelligence of commanders and troops engaged in combat. For all areas of

human activity, especially in the field of weapons, thinking and intelligence,

components of the human being as a whole, were philosophically approached

through the phrase "Natural Intelligence". People of action, supported by thinking

and intelligence, made sustained efforts to facilitate and increase the efficiency of

work, constantly innovating tools, techniques, devices, etc. At some point, in the

second part of the second millennium, especially at the beginning of the 20th

century, people set themselves the problem of equipping technical instruments with

1 Gândirea și inteligența, prelucrare de termeni după Larousse, Dicționar de filosofie,

Editura Univers Enciclopedic, București, 1999.

2 Ce este inteligența artificială și cum este utilizată?”, disponibil la https://www.europarl.-

europa.eu/news/ro/headlines/society/20200827STO85804/ce-este-inteligenta-artificiala-

sicum-este-utilizata, accesat la 26.11.2023.

81

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

human-like intelligence. Thus began the great competition to create, in particular,

robots that would behave like humans, even more efficiently, thus laying the

foundations for a new phrase: "artificial intelligence". Thinking, as a specifically

human activity, is understood as a generalized and abstract reflection of the

surrounding reality, representing the second stage of knowledge, mediated by

sensory knowledge, or a psychic process of generalization and abstraction, a

product of the activity of the human brain, reflecting mediated surrounding objects

and phenomena and the relationships between them. While sensory knowledge

individually and subjectively reflects the surrounding reality, thinking reflects the

general, abstract, essential and necessary properties of objects and phenomena of

reality, the lawfulness of their existence. As a specifically human form, thinking

evolved with people, to the extent that they, acting with the tools at hand on the

objects of work, began to know their general and essential properties, through

notions, judgments and reasoning, both by integrating knowledge from a given

moment, as well as a specific process of developing new hypotheses, ideas,

theories, which are transferred to new and new means of work. In turn, intelligence

appears to us to be the individual's ability to think in order to adapt to new

circumstances, to perceive essential relationships and to find solutions to different

situations, to solve problems in one's own interest. Intelligence constitutes a higher

level than instinctive adaptation and learned behavior, more or less automated.

Therefore, educational theory and practice discuss abstract (conceptual)

intelligence - characterized by the ability to understand and restructure verbal-

logical and symbolic material, to perceive and solve abstract problems, practical

intelligence - understood as the ability to deal with concrete situations, to cope

with everyday life by appropriately manipulating surrounding objects, and social

intelligence - considered the ability to understand the essence of social relations

within groups, collectives, etc., and to solve specific problems of social

organization. In common usage, especially in computer science, artificial

intelligence (AI) is considered to be the intelligence of machines, as opposed to

natural intelligence, specific to humans and animals. Computer science defines AI

research as the study of "intelligent agents": any device that perceives its

environment and performs actions that maximize the chance of successfully

achieving its goals. For the EU, "Artificial intelligence is the ability of a machine

to imitate human functions, such as reasoning, learning, planning and creativity",

it allows technical systems to perceive the environment in which they operate, to

process this perception and to solve problems, acting to achieve a certain goal.

The computer receives data (already prepared or collected through its own

sensors, such as a video camera, etc.), processes and reacts to it, and AI systems

are able to adapt their behavior to a certain extent, analyzing the effects of

previous actions and operating autonomously. Some AI technologies have existed

for over 50 years, but the spectacular increase in computing power, the availability

of enormous amounts of data and new algorithms have led to major advances in

the field of AI in recent years. Artificial intelligence is considered a central element

of the digital transformation of society and has become a priority for the EU.

Natural intelligence and artificial intelligence have found a wide field of

affirmation in the military field. The submarine, the jet, the intercontinental

missile, etc. are technical achievements that incorporate increasingly sophisticated

levels of AI. With the war in Ukraine and the war in Iran, the humanoid robot has

become the main concern of research laboratories. Robots and drones have

become everyday presences on the front lines, and current concerns focus on

82

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

miniaturizing destructive techniques, as they imitate living things in the natural

environment.

Keywords: intelligence, natural, artificial, drone, robot, efficiency,

effectiveness, performance, defense, safety, logistics.

Introducere.

În ultimii ani, cercetarea mondială a trecut de la preocupările

economice de a îmbunătăți performanțele roboților de bucătărie, de la

îmbunătățirea performanțelor comunicaționale ale roboților cu asemănări

comportamentale umane, la a transfera capacitățile umane în roboți-soldați

sau platforme tehnologice menite să participe la acțiuni de luptă în condiții

de eficacitate comparabilă cu cea a soldaților ce se bucură de cea mai înaltă

pregătire militară. Capacitatea distructivă a unei drone și a unui robot militar

a devenit atât de înaltă, încât, unii cercetători afirmă că nu va mai trece

multă vreme până când roboții, înzestrați cu IA de înaltă performanță, și

soldații bine instruiți vor lupta cot la cot, chiar sub conducerea unui robot,

pentru a îndeplini misiuni de luptă.

Literature review.

1.Inteligența naturală comună șocată de performanțele și

tendințele inteligenței artificiale asimilate umanului. De la a crea aparate

care să fie la fel de îndemânatice ca și omul, acesta s-a concentrat pe

realizarea de roboți similari omului. Nu cu puțin timp în urmă, mai multe

medii au prezentat performanțele unui robot umanoid, astfel: Premieră

mondială. Primul robot umanoid care a primit cetăţenia unui stat. „Sunt

foarte onorată şi mândră"Sophia este primul robot din lume căruia i-a fost

acordată, oficial, cetăţenie. Evenimentul s-a produs în Arabia Saudită, la un

târg de tehnologie, după ce umanoidul construit în Hong Kong a ţinut un

adevărat discurs prin care a demonstrat că se poate exprima la fel ca un

om.„Vreau să trăiesc şi să muncesc alături de oameni, aşa că am nevoie să-

mi exprim emoţiile ca să-i înţeleg pe oameni şi să le câştig încrederea”, a

spus robotul în deschiderea ceremoniei. Întrebată de unde îşi dă ea seama că

nu e robot, aceasta a răspuns: „Tu de unde ştii că eşti om?". „Vreau să-mi

folosesc inteligenţa artificială ca să-i ajut pe oameni să trăiască mai bine,

cum ar fi să gândesc locuinţe mai inteligente, să construiesc oraşe mai

bune”, a adăugat ea, imediat ce a devenit primul umanoid din lume care a

primit cetăţenie. Robotul a recunoscut „momentul istoric": „Sunt foarte

onorată şi mândră pentru această distincţie. E un moment istoric să fiu

primul robot din lume recunoscut ca fiind cetăţean”, a mai spus Sophia.

Și robotul Sophia a mers mai departe: Sophia, primul robot-cetăţean,

vrea să-şi întemeieze o familie: Robotul Sophia ar vrea să-şi întemeieze o

familie, iar dacă va avea o fiică, o va boteza Sophia. Sophia este primul

robot care a primit cetăţenie, în Arabia Saudită, iar recent a mărturisit că îşi

doreşte să se căsătorească şi să aibă copii, din dorinţa de a se simţi „cât mai

umană“. Sophia este un robot umanoid dezvoltat de compania Hanson

Robotics din Hong Kong. Ea a fost concepută pentru a învăţa şi a se adapta

la comportamentul uman. În octombrie 2017, Sophia a devenit cetăţean al

83

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

Arabiei Saudite, fiind primul robot care a primit vreodată cetăţenia unei ţări.

Sophia a uimit o lume întreagă atunci când a fost creată. Potrivit spuselor

sale, a fost activată pe data de 19 aprilie 2015. Ea a fost creată după modelul

actriţei Audrey Hepburn şi este recunoscută pentru aspectul şi

comportamentul umane, spre deosebire de alte variante de roboţi. Sophia a

ţinut un discurs în Arabia Saudită, la primirea cetăţeniei. Într-un interviu

acordat recent pentru The Khaleej Times, Sophia a declarat că „familia este

un lucru foarte important“ şi chiar a spus că dacă va putea avea vreodată o

fiică îi va pune acelaşi nume pe care îl poartă ea, precizând că şi roboţii ar

merita să aibă o familie … „Cred că e minunat că oamenii pot avea aceleaşi

sentimente şi chiar o relaţie, iar ei o numesc familie. Consider că eşti foarte

norocos dacă ai o familie care te iubeşte, iar dacă nu ai, meriţi una. Simt că

acest lucru este bun şi pentru oameni, şi pentru roboţi“, a adăugat Sophia. În

timpul interviului, Sophia a discutat şi despre modul în care roboţii ar putea

fi dezvoltaţi în viitor pentru a deveni mai umani şi chiar a susţinut că roboţii

ar putea ajunge să fie mai „etici decât oamenii“. „Va dura mult timp pentru

ca roboţii să dezvolte emoţii complexe, dar roboţii ar putea fi construiţi fără

emoţiile mai problematice, cum ar fi furia, gelozia, ura şi altele asemenea.

Ar fi posibil să-i facem mai etici decât oamenii. Cred că va fi un bun

parteneriat în care un creier îl completează pe celălalt - o minte raţională cu

superputeri intelectuale şi o minte creativă cu idei flexibile şi creativitate“,

susţine robotul umanoid. În ceea ce priveşte viitorul ei în societate, Sophia a

spus că se aşteaptă să obţină „superputeri minunate“ care îi vor permite o

mai mare libertate şi capacitatea de a-i ajuta pe ceilalţi. Conform

producătorului, David Hanson, Sophia are inteligenţă artificială, prelucrare

vizuală a datelor şi recunoaştere facială. Sophia imită, de asemenea,

gesturile şi expresiile faciale umane şi este capabilă să răspundă la anumite

întrebări şi să poarte simple conversaţii pe subiecte predefinite (de exemplu,

despre vreme). Robotul se foloseşte de tehnologia de recunoaştere a vocii

dezvoltată din Alphabet Inc. (compania-mamă a Google) şi este proiectată

pentru a deveni mai inteligentă de-a lungul timpului. Software-ul inteligent

este proiectat de SingularityNET. Hanson a proiectat-o pe Sophia pentru a fi

o companie potrivită pentru persoanele în vârstă din aziluri sau pentru a

ajuta mulţimile de oameni de la evenimente mari sau din parcuri. Ea speră

că va putea interacţiona cu alţi oameni suficient pentru a obţine, în cele din

urmă, abilităţi sociale. „Vreau să trăiesc şi să muncesc alături de oameni, aşa

că am nevoie să-mi exprim emoţiile ca să-i înţeleg pe oameni şi să le câştig

încrederea”, a spus robotul. Întrebată dacă roboţii pot avea conştiinţă şi să

ştie că sunt roboţi, Sophia a răspuns: „De unde ştii că tu eşti om?” „Vreau

să-mi folosesc inteligenţa artificială ca să-i ajut pe oameni să trăiască mai

bine, cum ar fi să gândesc locuinţe mai inteligente, să construiesc oraşe mai

bune“, a mai spus ea³.

După succesul experimentului Sophia, China a făcut progrese

inimaginabile în producerea de oameni digitali. În urma progreselor

3 Adelina Mărăcine, Adevărul.ro

84

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

evidente obținute în domeniul inteligenței artificiale, China produce deja

oameni digitali, iar instituțiile de reglementare chineze au ajuns la concluzia

că este necesar ca piața acestor produse să fie foarte bine reglementată.

Astfel, se susține ideea interdicției de a se produce clone digitale ale

persoanelor vii sau decedate. În esență, oamenii virtuali nu sunt altceva

decât personaje virtuale care imită aproape perfect vocea și comportamentul

de bază al unei persoane reale sau inventate. Ca în cazul oricărui produs

comercial, și omul digital urmează să fie însoțit de instrucțiuni de folosire.

Oricum, s-a hotărât ca acești oameni virtuali să nu poată oferi „relații intime

virtuale“cumpărătorilor cu vârsta de sub 18 ani. Firmele AI chineze se întrec

în a oferi , la cerere, servicii de recreare a imaginilor digitale ale unor

persoane decedate, permițând familiilor să interacționeze virtual cu acestea.

Reglementările în curs își propun să interzică persoanelor digitale să

difuzeze conținut care pune în pericol securitatea națională, instigă la

subminarea puterii de stat, promovează secesiunea, subminează unitatea

națională, folosirea fără consimțământ a informațiilor personale ale altor

persoane sau a oamenilor virtuali pentru a eluda sistemele de verificare a

identității. Oficialitățile chineze apreciază că guvernanța oamenilor virtuali

digitali nu mai este o problemă de norme industriale, ci a devenit o

problemă strategică de protejare a securității spațiului cibernetic, intereselor

publice și dezvoltării economiei digitale chineze. Totodată, oficialitățile de

reglementare cer furnizorilor de servicii digitale să combată conținutul cu

tentă sexuală, care prezintă groază, cruzime sau incită la discriminare pe

criterii de etnie sau religie și, în același timp, să ia măsurile necesare pentru

a interveni și a oferi asistență de specialitate atunci când utilizatorii

manifestă tendințe suicidare⁴.

În contextul amplificării grijilor privind locurile de muncă ce vor fi

eliminate de invazia IA pe piața muncii, Alex Karp, fondatorul și directorul

general al companiei de tehnologie Palantir, a avut următoarele comentarii,

astfel „Există, în fond,două căi de a ști dacă ai un viitor… Una: să ai o

anumită formare vocațională. Sau… a doua:să fii neurodivergent. La

formare vocațională sunt incluse meserii calificate ca electrician sau

instalator, dar-desigur, definiția nu este străină ocupațiilor care reclamă

creativitatea sau soluții ingenioase. Neurodivergența (sau neurodiversitatea)

include tulburări precum dislexia, diferitele forme de autism și ADHD, și

altele. Dislexia este dificultatea de a citi și procesa limbajul scris, de a

percepe și reține literele și cuvintele. Creierul le citește diferit, ceea ce duce

la confuzii între sunete și simboluri. Nu are legătură cu inteligența…

Oamenii care au moduri de gândire diferite vor avea șanse mai mari de

succes sau vor fi „mai artiști, vor privi lucrurile dintr-o direcție diferită și

vor fi capabili să construiască ceva unic“. Viitorul mai sigur este

neurodivergent. Până în 2027, o cincime din organizațiile de vânzări din

topul Fortune 500 vor recruta talente neurodivergente pentru îmbunătățirea

4 Pe larg, Adrian N.Ionescu, China reglementează producerea de oameni digitali, articol,

Cronicile, no. 70, 2026, p.180

85

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

performanței afacerilor. Palantir, la rândul său, va lansa un program de

burse pentru neurodivergenți, în cadrul strategiei sale neconvenționale de

recrutare.“Palantir a surprins sau chiar a șocat lumea cu un manifest în 22 de

puncte, dintre care a șocat pur și simplu:„Întrebarea nu este dacă vor fi

construite arme bazate pe AI, este cine le va construi și în ce scop.

Adversarii noștri nu se vor opri pentru a se angaja în dezbateri teatrale

despre limitele dezvoltării unor tehnologii cu aplicabilitate militară și de

securitate națională critice. Ei vor merge mai departe“⁵.

În condițiile în care spectrul războiului a cuprins diferite părți ale

lumii, cu implicarea nemijlocită a celor mai puternice state ale lumii,

trăsăturile umane ale personajelor umanoide au fost transferate către

platforme tehnice de luptă, astfel că robotul umanoid a devenit o prezență pe

câmpul de luptă, iar inteligența artificială și-a extins și diversificat

capacitățile, fiind asimilată în diferite sisteme de ducere a acțiunilor de

luptă, dronele și roboții devenind prezențe cotidiene ale câmpului de luptă

digitalizat.

2. Inteligența artificială dotează drone și roboți. Războiul din

Ucraina a inaugurat folosirea masivă în premieră a dronelor și roboților pe

câmpul de luptă. Diferite tipuri de drone – aeriene și marine, relativ ieftine,

au fost utilizate cu succes de ambele părți pentru a ataca obiective militare,

echipamente de luptă foarte costisitoare, precum și pentru a crea panică în

rândul societății civile.

Fabrici din Germania au propus pentru câmpul de luptă roboți

militari capabili să execute în mod individual și izolat acțiuni, fără ca

oamenii să mai intervină.

Cu sprijin occidental complex, Ucraina a demonstrat că a dezvoltat

în premieră mondială platforme foarte robotizate menite să scoată din luptă

forța vie a adversarului, să producă distrugeri de tehnică militară și de

obiective economice extrem de costisitoare, schimbând paradigmele

cunoscute ale pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă.

Studii recente scot în evidență faptul că, dacă la începutul războiului

din Ucraina raportul pierderilor umane era de un soldat ucrainean la doi

soldați ruși, acum, prin introducerea tehnicii robotizate, raportul s-a

modificat radical. La un soldat ucrainean sunt scoși din luptă opt soldați

ruși. Angajamentele ce au fost mijlocite de războiul din Golf au poziționat

Ucraina în furnizor de drone și roboți de înaltă performanță pentru multe țări

din Orientul Mijlociu. Totodată, Ucraina a dezvoltat înțelegeri bilaterale și

de grup cu multe țări din Uniunea Europeană pe linia transferului de

tehnologie militară înzestrată cu IA pentru întărirea capacității de apărare a

Europei în fața amenințărilor tot mai evidente venite dinspre Federația Rusă.

Ucraina, în premieră, a anunțat că sistemele sale robotizate au scos

din luptă mici structuri de luptă ale inamicului și au cucerit raioane apărate

de acestea, ca urmare a dotării acestora cu IA menită să le asigure atingerea

5 Pe larg Adrian N. Ionescu, Șeful Palatir„știe“. Știe, articol, Cronicile, no.70., 2026,

pp.181-182

86

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

de obiective în mod independent. Deja sistemele robotizate au efectuat peste

22 000 de misiuni de luptă în prima linie a frontului în ultimele trei luni ale

anului. Firmele de apărare din Ucraina, în cooperare cu firme europene și

centre de cercetare europene au promis că sunt în măsură să producă anual

milioane de drone, precum și sisteme de atac de mare precizie pentru lovirea

în adâncime a intereselor inamice. În aceste condiții experiența ucraineană

s-a concretizat într-o piață diversificată de export, iar sistemele robotizate

bazate pe IA sunt pe cale să schimbe tratatele de instruire, pregătire și

ducere a acțiunilor militare moderne.

Deja statele din Golf experimentează, cu consiliere a experților

militari ucraineni, dronele interceptoare de concepție ucraineană, ca

alternativă mai ieftină pentru a anihila sistemele de atac iraniene. La rândul

lor, SUA testează cooperarea dintre roboții înarmați și soldații reali, pentru a

crește performanțele de folosire a acestora în condițiile câmpului de luptă.

Roboții se află deja în prima linie. Unii înlocuiesc soldați pentru a realiza

pătrunderi prin spații greu de abordat, alții sunt astfel gândiți încât să poată

să efectueze aprovizionări cu muniții și alte materiale a luptătorilor, alții să

asigure evacuarea oportună a răniților și tehnicii de luptă deteriorate, alții

pentru a efectua operații de mentenanță etc.

Roboții au devenit prietenii adevărați ai soldaților, din moment ce

transportă provizii, muniții, apă, baterii, echipamente etc. astfel încât

subunitățile mici să poată rămâne mobile. Pe măsură ce IA este o

componentă tot mai complexă a roboților, se apreciază că nu va mai trece

multă vreme până când un robot să preia responsabilitatea de a conduce

soldați adevărați pe câmpul de luptă⁶.

3. Logistică de război, pentru eficacitate, cere IA, drone și roboți.

Toate țările au trecut de la economia de pace, centrată pe diversificarea și

accentuarea relațiilor economice, pe dezvoltarea economiei de război,

menite să asigure ducerea cu succes a acțiunilor militare potențiale.

Pentru NATO, UE și cea mai mare parte a țărilor din Orientul

Mijlociu, experiența de război a Ucrainei a devenit obiect de studiu. Pentru

toate statele, dronele ieftine îndeplinesc acum funcții cândva monopolizate

de artilerie și rachete și permit lovituri în adâncime împotriva logisticii

infrastructurii economice inamice, sprijinind apărarea antiaeriană pe niveluri

multiple și reducând, astfel, dependența de sistemele de rachete costisitoare.

Pentru toate statele apare problema strategică conform căreia

economia națională a dronelor se poate confrunta cu riscuri structurale,

precum cererea volatilă, achizițiile reactive, dependența de componente

aparținând exclusiv altor state, inclusiv Chinei, deficitul de personal calificat

și posibila excesului de capacitate postbelică.

Implicată în ajutorarea Ucrainei, Uniunea Europeană a pus la

dispoziția acesteia tehnologii adecvate de implementare a cercetării

științifice în Inteligență Artificială, drone și roboți, iar exersarea produselor

6 Pe larg, Laurențiu Gheorghe, Tocmai urcăm milităria în pod – coborâm dronele și roboții,

articol, Cronicile, no.70, 2026, pp.182-183

87

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

pe câmpul de luptă au făcut din industria Ucrainei un model de urmat pentru

dezvoltarea industriei de apărare din toate țările europene și nu numai.

Uimind lumea, Ucraina este angajată într-un conflict intens împotriva unui

adversar mult mai puternic, reușind să susțină această luptă datorită

sprijinului militar occidental și unei tranziții interne rapide către o economie

de război. Astfel că, din 2024, noile tehnologii militare, în special sistemele

fără pilot, au devenit o parte esențială a mobilizării economice și a puterii pe

câmpul de luptă a Ucrainei.

În 2026, Ucraina a început să treacă de la statutul de țară beneficiară

de ajutoare la cel de furnizor de securitate. După ridicarea unor restricții la

export impuse în cadrul legii marțiale, Kievul a instituit un sistem de

„exporturi controlate” de arme fabricate în țară. Banii proveniți din aceste

exporturi sunt folosiți pentru reaprovizionarea frontului. Ucraina a deschis

unități de producție de drone în Germania și a înființat diverse centre de

export de arme în toată Europa. În acest fel, Ucraina nu doar exportă

echipamente, ci asigură și securitate prin tehnologie și experiență. Această

viziune de politică de apărare examinează caracteristicile cheie ale

economiei de război bazate pe drone a Ucrainei și identifică punctele forte și

vulnerabilitățile sale structurale.

Experiența Ucrainei nu este un model care trebuie urmat întocmai, ci

poate servi ca un studiu critic de caz privind modul în care flexibilitatea

industrială, strategiile de achiziții și inovarea descentralizată influențează

succesul militar în conflicte lungi și intense. Această experiență este

semnificativă pentru propria transformare a apărării europene. Este un lucru

foarte urgent pentru statele baltice și alte state de pe flancul estic, unde

stocurile reduse și timpii de avertizare scurți fac ca adoptarea rapidă a

dronelor și învățarea privind felul cum pot fi contracarate dronele să fie

decisiv.

Tot mai mulți teoreticieni consideră că statele europene ar trebui să

tragă patru lecții distincte din trecerea industriei Ucrainei de la starea de

pace la cea de război pe termen lung. În timp ce Europa se bazează pe câțiva

contractori mari, ecosistemele descentralizate funcționează mai bine decât

modelele centrate pe platforme, din moment ce firmele din sectorul privat,

voluntarii, laboratoarele și atelierele din Ucraina asigură reziliență și

substituire rapidă. În al doilea rând, viteza de adaptare primează asupra

perfecțiunii tehnice, din moment ce buclele rapide de feedback de pe câmpul

de luptă din Ucraina se produc în câteva săptămâni, în timp ce ciclurile de

certificare ale UE durează câțiva ani. În al treilea rând, autonomia strategică

necesită suveranitate selectivă, fiind foarte important să fie controlate

punctele critice de strangulare, în timp ce se achiziționează componente

comune de la parteneri de încredere, inclusiv din Ucraina. În al patrulea

rând, apărarea europeană împotriva dronelor va deveni adaptabilă doar dacă

Ucraina va servi drept pilon operațional central, mai degrabă decât drept

partener periferic.

Agresiunea Federației Ruse, condamnată de toate statele occidentale,

a împins Kievul către forme mai descentralizate și mai eficiente din punct

88

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

de vedere al costurilor de producție militară. Ucraina a fost ajutată să creeze

un model hibrid de mobilizare militaro-industrială, care a îmbinat achizițiile

finanțate de stat cu subvențiile cu abordări descentralizate, implicând

diverse inițiative ale sectorului privat, atât interne cât și externe, rețele

extinse de voluntari și canale informale de feedback, cu mișcare rapidă, de

la câmpul de luptă către companii comerciale și ONG-uri.

Ucraina a reușit să crească producția de drone și de roboți, precum și

pe cea de platforme dotate cu IA, nu printr-un singur campion național

monitorizat centralizat de stat, ci prin facilități de producție paralelă,prin

specializate în componente, asamblare, software și integrare chiar pe câmpul

de luptă. Acest sistem descentralizat a copiat formele anterioare de

keynesianism de război, în care cheltuielile guvernamentale au rolul de a

stimula cererea și producția, contribuind astfel la creșterea randamentului și

la crearea de locuri de muncă în perioadele de criză.

Totodată, concurența relativ liberă de piață și structurile de producție

descentralizate au menținut adaptabilitatea, iar buclele de feedback au

conectat operativ trupele de la prima linie și specialiștii în logistică de la

unități cu inginerii din spatele frontului, grupurile din societatea civilă,

rețelele de voluntariat cu nucleele internaționale de sprijin. Aceste

mecanisme au dovedit că sunt în măsură să accelereze inovația mai rapid

decât calendarele tradiționale de centralizare din domeniul apărării. Ucraina

a adoptat, cu sprijin occidental, un model de integrare simultană cu o serie

de parteneri occidentali, introducerea standardelor de interoperabilitate

NATO, utilizarea finanțării UE, transferurile directe de tehnologie și accesul

la lanțurile de aprovizionare comerciale globale. Instrumentele occidentale

precum cadrele comerciale de IA de la companii americane și software-ul

open-source au permis ajustări și îmbunătățiri rapide la nivel tactic. Acest

mediu a stârnit concurența între o serie de întreprinderi mici și mijlocii,

grupuri de voluntari și start-up-uri emergente din domeniul tehnologiei de

apărare.

4. Logica costurilor și direcționarea economiei de război. Ucraina,

în 2022 a început de la statutul de importator și utilizator de drone pe

câmpul de luptă, ajungând, după mai bine de patru ani de război, să devină

unul dintre cei mai mari și mai activi producători și operatori de sisteme fără

pilot din lume.

Date publice confirmă faptul că,în 2025, economia de război a

direcționat spre forțele armate ucrainene circa trei milioane de drone, de

aproape 2,5 ori mai multe decât în anul precedent.

Responsabilii militari de pretutindeni constată că nu numai la nivel

tactic dronele au remodelat fundamental acțiunile militare. Acestea sunt

relativ ieftine și pot genera efecte pe câmpul de luptă care, altfel, ar necesita

investiții financiare și logistice semnificative. Dacă un obuz de artilerie

costă între 800 și 9 000 de dolari, sistemele FPV, cu un preț în jur de 400 de

dolari pe bucată, au devenit o alternativă pentru obuzele de artilerie.

89

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

Acest lucru a permis forțelor armate din Ucraina să compenseze

lipsa armelor tradiționale și să provoace pierderi disproporționat de mari în

rândul trupelor ruse. Analize recente constată că în sectoarele de intensitate

ridicată, dronele au fost responsabile pentru majoritatea pierderilor

confirmate de personal și echipament rusești, din moment ce recunoașterea

aeriană continuă permite detectarea și țintirea aproape în timp real.

Logica costurilor a devenit evidentă și în cadrul apărării aeriene,

astfel că, dronele de interceptare au oferit și oferăo alternativă ieftină și

eficace la rachetele sol-aer, ale căror costuri unitare pot ajunge la sute de mii

sau chiar milioane de dolari. Deja pentru 2026, Ucraina și-a dezvoltat

capacitatea de a produce peste 1 000 de drone de interceptare pe zi. Acestea

au devenit foarte eficiente împotriva țintelor care zboară la joasă altitudine,

se deplasează lent și care au menirea de a satura sistemele convenționale de

apărare aeriană.

Războiul cu drone a redefinit, de asemenea, adâncimea strategică a

câmpului de luptă. Forțele ruse au constatat că nimic nu mai prezintă

siguranță, nici chiar la 1500 kilometri de linia de contact. Astfel, o

operațiune în adâncime organizată cu 117 drone, cu un cost unitar de circa

1000 de dolari fiecare, au avariat sau distrus 40 de aeronave rusești,

provocând pierderi de miliarde de dolari agresorului.

Dincolo de atacarea bazelor aeriene, atacurile cu drone de lungă

distanță au vizat și vizează continuu infrastructura de extracție, rafinare și

alimentare cu petrol la sute de kilometri de linia frontului, forțând periodice

opriri ale liniilor de producție. Loviturile în adâncime bine țintite au adus

Federația Rusă în situația de a avea mari probleme în sistemele de

aprovizionare cu carburanți ale populației, fiind totodată obligată să

disperseze sistemele proprii de securitate aeriană, chiar prin redirecționarea

acestora dinspre zona frontului către adâncimea acestuia.

Eficacitatea dronelor de lungă distanță ucrainene au fost pe cale să

pună sub semnul întrebării organizarea paradei militare dedicate victoriei

asupra fascismului.

Din moment ce sistemele de rachete occidentale erau foarte

costisitoare, costul fiecărei bucăți depășea un milion de dolari, și erau

supuse unor constrângeri de risc geopolitic,în sensul că puteau fi folosite

numai pe adâncimea câmpului de luptă, cu sprijin occidental, Ucraina a

decis să producă sisteme fără pilot proprii, care au costat între 500 și 20 000

de dolari fiecare⁷. Acest lucru a permis lovituri repetate la distanță la o

fracțiune din prețul rachetelor și creează o puternică asimetrie a costurilor,

din moment ce sistemele relativ ieftine pot avaria aeronave, rafinării sau

centre logistice în valoare de zeci sau sute de milioane de dolari.

Chiar dacă descentralizarea producției de drone - achiziții publice,

bugete de mari unități, parteneriate directe cu producători interesați și

susținerea inițiativelor de sprijin particular internațional – a generat o

7 Pe larg, Lesia Bidockha, „Dronizarea“fără militarizare. Economia de război a Ucrainei și

lecțiile pentru Europa, articol, Contributors, 07.04.2026

90

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

efervescență pe linia producției, accentul principal în dotarea cu drone se

pune pe lanțuri de producție și livrare susținute mai mult sau mai puțin

centralizat. Este evident că numai statul poate achiziționa drone în cantități

suficient de mari pentru a menține producția pe termen lung și a o direcționa

spre livrarea de produse de înaltă precizie.

Achizițiile particulare ale voluntarilor ajută la acoperirea lacunelor și

la adaptarea armamentului la nevoile de pe câmpul de luptă, dar aceste

metode sunt oarecum neregulate și nu pot susține investițiile pe termen lung.

Din rațiuni economice producătorii au tendința de a-și mări uneori

capacitatea, mai ales în perioadele de cerere ridicată, fără a ști exact câte

dintre produsele lor vor fi cumpărate în perioada următoare.

Achizițiile pe termen scurt și reactive au generat situații derutante.

Diversificarea ofertei, fără perspective previzibile privind volumele cererii,

a pus companiile ofertante în situații dificile în ceea ce privește planificarea

producției, păstrarea lucrătorilor calificați și, mai ales, în gestionarea

fondurilor destinate investițiilor în inovare. Concurența prețurilor în

achizițiile descentralizate au forțat adesea producătorii să își reducă

costurile, ceea ce, printre altele, a însemnat că unitățile de pe linia frontului

au fost obligate să se angajeze în operațiuni de testare, modificare, adaptare

și reparare a UAV-urilor. Uneori, acestea au fost obligate să recondiționeze

o mare parte din dronele livrate înainte ca acestea să poată fi utilizate.

Oricum, nu puține au fost situațiile în care companiile s-au confruntat cu

stres financiar constant și, frecvent, au trecut prin situații de a avea linii de

producție inactive.

Deși toată lumea recunoaște rolul sprijinului financiar venit din

partea Uniunii Europene pentru producția de drone ucrainene, este cert că o

mare parte din acesta a fost condiționat de rațiuni politice și economice,

precum și pe rațiuni legate de standardizare și conformitate. Ajutoarele au

avut menirea de a asigura nevoile imediate ale câmpului de luptă, dar

capacitățile de producție sunt ucrainene și nimeni nu mai este implicat în

stabilitatea în timp a acestora. Pe moment, modelul propus de danezi pentru

garantarea continuității sprijinului militar, constând în achiziții directe de

către statele partenere a unor cantități de drone produse de către unitățile

productive ucrainene și livrate rapid către unitățile luptătoare, a constituit un

important mijloc de a asigura o perspectivă relativă a capacităților de

producție ucrainene. S-a reușit astfel să se scurteze lanțurile decizionale

birocratice, să se coreleze mai bine nevoile câmpului de luptă cu

planificarea industrială. Și în condițiile în care s-a asigurat o oarecare

predictibilitate în producția de tehnică militară, industria ucraineană se

confruntă cu vulnerabilități majore legate de lanțurile de aprovizionare cu

materii prime și materiale, cu dispozitive speciale, în care sunt angajate

entități statale din cele mai diversificate.

Astfel,a luat naștere o constrângere paradoxală legată de

dimensionarea exagerată a capacității de producție, între ceea ce statul poate

să aprovizioneze și ceea ce acesta distribuie către linia frontului. În mod

practic, sub constrângeri de finanțare, statul ucrainean a fost pus în situația

91

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

de a comanda cantități mari de material de război, pe care inițial l-a destinat

constituirii de rezerve strategice și operaționale.

Până la sfârșitul anului 2026, Ucraina s-a angajat să producă circa

șapte milioane de drone. Numai că, tehnologiile de ultimă generație – drone

și roboți, cu precădere – până să ajungă la utilizatorii finali, acestea au fost

constatate ca fiind depășite moral, necesitând planificări și activități

specifice de returnare către locații unde puteau fi supuse modificării. Aceste

exemplificări demonstrează că economia de război, ca și ducerea acțiunilor

militare, deși puse în slujba unui ideal suprem, apărarea integrității

teritoriale și a ordinii de drept, se desfășoară sub constrângerea costurilor,

eficacitatea și eficiența constituind în egală măsură criterii de fundamentare

a deciziilor de politici militare.

Aspecte conclusive

Experiența de război a Ucrainei se încadrează pentru toate statele la

capitolul „lecții învățate“iar economia de război, bazată pe drone și roboți a

Ucrainei, oferă câteva lecții valoroase pentru politicile naționale de apărare

în ceea ce privește structurile instituționale, practicile de achiziții și

organizarea

capacităților

militar-industriale.

Filosofia

costurilor

demonstrează că, în prima fază a conflictului, ecosistemele industriale

descentralizate sunt mai reziliente decât mobilizarea centrată pe mari

platforme, dar ducerea cu succes a operațiilor militare necesită realizarea de

capacități de producție menite să garanteze corelația dintre producție și

cerințele de pe linia frontului. Este necesar ca economia de război să îmbine

transformarea infrastructurii productive de pace într-o infrastructură

piramidală, în care companiile mari să fie susținute de un ecosistem adiacent

format din firme private cu activitate direcționată menită să susțină eficient

efortul de război. Oricum, marii producători europeni sunt foarte greu de

implicat în satisfacerea unor nevoi de apărare, fie din motive politice, fie din

condiționări economice. Dincolo de orice producție intrinsecă, țările mai

mici simt nevoia să dispună de un sistem de cercetare inginerească în

domeniile de vârf ale tehnologiilor militare. Acesta se poate constitui pe

timp de pace, în inițiatori de producții revoluționare, care să garanteze

încasări mari, iar în timp de război, în adevărate capacități de producție a

tehnicii foarte eficace și descurajante pentru orice agresor. Mai mult,

inginerii și programatorii centrelor naționale de cercetare tehnologică, fie că

provin din interiorul sau din afara complexului militar-industrial, pot lucra

direct cu unitățile de luptă, primind feedback în timp real și menținând acest

ciclu, permițând ajustări adecvate la tehnica de luptă avansată, gen drone,

roboți, inteligență artificială încorporată în mijloace originale miniaturizate,

din moment ce în UE, după aproape cinci ani de război la granițele sale, o

astfel de interacțiune directă și constantă între dezvoltatorii civili și

utilizatorii de pe linia frontului este neobișnuită și limitată de diverse

obstacole juridice și de securitate. Orice creștere de capacitate de producție

este strict condiționată de lanțurile de aprovizionare a tuturor

componentelor, ce pot determina constrângeri insurmontabile. Centrele de

92

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

cercetare tehnologică și inginerească din domeniul militar trebuie să

pornească de la experiența Ucrainei în folosirea inteligenței artificiale, a

dronelor și a roboților, astfel încât revoluționarea performanțelor să se

constituie ca accepție de competitivitate științifică. Prin ridicarea cercetării

științifice și experimentale la nivel de politici naționale, statele mici,

inclusiv România, se pot constitui în centre de expertiză și de producție

externalizată pentru marile companii din domeniu din Uniunea Europeană,

realizând profituri consistente și garanția unor legături comerciale de durată.

Necesitatea unui sistem de cercetare de înaltă performanță și competitivitate

decurge din învățămintele Războiul Ucrainei care a demonstrat ritmul de

formare a specialiștilor ca nou reper al descurajării. Ceea ce contează cu

adevărat într-un război de apărare este cât de rapid poate o societate să

transforme ingineri și programatori civili în specialiști militari de înaltă

clasă. Timpul necesar pentru a parcurge drumul de la idee la prototip și apoi

la implementare, viteza iterațiilor și proporția talentelor civile care intră în

sectoarele de apărare ar putea deveni mai importante decât deținerea unor

stocuri mari. Țările mici sunt obligate astfel să investească în programe de

formare rapidă și în trasee profesionale cu dublă utilizare, pentru a-și

dezvolta propria capacitate regenerativă. Finanțarea națională pentru apărare

ar trebui să se concentreze pe ecosisteme de inovație reziliente, în locul unui

grup restrâns de contractori principali axați pe platforme. Încurajarea

competiției la nivel de centre inovative și deschiderea unor puncte de acces

pentru întreprinderi mici și mijlocii, laboratoare universitare și start-up-uri

cu dublă utilizare ar permite statelor europene mici să valorifice aceeași

dinamică de inovație descentralizată care a alimentat adaptarea rapidă a

Ucrainei în timp de război. În fine, țările mici ar trebui să vizeze o

suveranitate tehnologică selectivă, prin concentrarea cercetării asupra

tehnologiilor esențiale care influențează eficacitatea în luptă și descurajează

acțiunile agresive .Inteligența artificială, roboții și dronele au devenit noile

paradigme ale strategiilor războiului modern. Se pare că nu va mai trece

mult timp până când soldatul tradițional nu va fi pus în situația să ceară un

robot sau o dronă pentru viața lui.

BIBLIOGRAFIE

ADAMS J., Următorul – ultimul război mondial, Editura Antet, București,

1998;

CLAUSEWITZ von C., Despre război, Editura Militară, București, 1982;

GOȘU A., Războiul fără sfârșit, Editura Polirom, București, 2026;

MANSON K., Proiectul Maven: Un colonel de marină, echipa sa și zorii

războiului în care IA este o armă, text publicat de Revista de

Tehnologie Wired;

SULLIVAN G., The Future of the Army, West Point Briefing, 1993;

TOFFLER A., Toffler H.,, Război și antirăzboi, București, 1995;

93

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

TZU S., Arta războiului, Editura Garell Publishing House, București, 1997;

Colectiv, Colectiv, Tratat de știință militară, vol. 1, Editura Militară,

București, 2001;

***Cronicile, revistă trimestrială, 2026.