22

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

EVOLUȚIA PARADIGMEI EDUCAȚIONALE: DIASPORA

ACADEMICĂ ȘI TRANSFERUL DE CUNOAȘTERE SUB

IMPACTUL INTELIGENȚEI ARTIFICIALE

EVOLUTION OF THE EDUCATIONAL PARADIGM: DIASPORA

AND KNOWLEDGE TRANSFER UNDER THE IMPACT OF

ARTIFICIAL INTELLIGENCE

Dr. Alina ARDELEANU

General de brigadă (r) prof. univ. dr. Viorel BUȚA

(Academy of Romanian Scientists, 3 Ilfov, 050044, Bucharest, Romania)

Rezumat: Analiza vizează reconfigurarea structurală a sistemelor de

învățământ, relevând dimensiunea strategică a diasporei în procesul de reformă

curriculară. Sub impactul inteligenței artificiale, comunitatea științifică din afara

granițelor constituie un vector fundamental în dinamica transferului de cunoaștere

și a competențelor digitale avansate către mediul autohton. Sunt evaluate

mecanismele prin care expertiza externă facilitează integrarea de bune practici și

metodologii inovatoare, optimizând convergența dintre fundamentele pedagogiei

clasice și imperativele tehnologice contemporane. Din această perspectivă a

interconectivității globale, textul formulează repere strategice pentru transpunerea

fenomenului de exod al creierelor într-un circuit bidirecțional al inteligenței

partajate, capabil să fundamenteze viitoarele politici educaționale naționale.

Cuvinte cheie: convergență pedagogică; transfer transnațional de

cunoaștere; reconfigurare curriculară; tehnologii disruptive în educație;

interconectivitate globală.

Abstract: The analysis addresses the structural reconfiguration of

educational systems, highlighting the strategic dimension of diaspora within the

process of curricular reform. Under the impact of artificial intelligence, the

scientific community abroad constitutes a fundamental vector in the dynamics of

knowledge transfer and advanced digital competencies toward the domestic

environment. The mechanisms through which external expertise facilitates the

integration of best practices and innovative methodologies are evaluated,

optimizing the convergence between the foundations of classical pedagogy and

contemporary technological imperatives. From this perspective of global

interconnectivity, the text formulates strategic benchmarks to transform the

phenomenon of brain drain into a bidirectional circuit of shared intelligence,

capable of substantiating future national educational policies.

Keywords: pedagogical convergence; transnational knowledge transfer;

curricular

reconfiguration;

disruptive

educational

technologies;

global

interconnectivity.

E-mail: alina.ardeleanu7@yahoo.com.

 Membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, Secția de Științe

Militare, email: vbuta49@yahoo.com

23

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

Contextul transformării paradigmei educaționale

Transformarea contemporană a educației trebuie analizată în funcție

de două procese majore: globalizarea cercetării științifice și dezvoltarea

accelerată a tehnologiilor digitale, în special a inteligenței artificiale (IA).

Digitalizarea a extins considerabil accesul la informație și a diminuat

importanța limitelor geografice ale procesului educațional, apariția

sistemelor de IA generativă introducând o etapă suplimentară, în care

tehnologia participă la procese de căutare, sintetizare, traducere, generare și

organizare a informației.

În paralel cu transformarea tehnologică are loc o transformare a

modului în care trebuie abordată mobilitatea academică. Conceptul

tradițional de „brain drain”1 descria migrația cercetătorilor și a specialiștilor

în principal ca o pierdere de capital uman pentru țara de origine.

Perspectivele ulterioare au introdus concepte precum „brain circulation” și

„transnational knowledge networks”, punând accentul pe relațiile,

colaborările și schimburile de cunoaștere care pot continua după migrație2.

În această perspectivă, diaspora academică nu reprezintă doar o

comunitate de specialiști aflați în afara granițelor, ci poate constitui o

infrastructură umană transnațională pentru transferul de cunoștințe.

Cercetătorii din diaspora pot contribui la proiecte comune, mentorat, precum

și la formarea tinerilor cercetători, facilitând în această manieră accesul la

rețele internaționale și la dezvoltarea instituțională, fără a li se impune

repatrierea definitivă ca o condiție obligatorie.

Având în vedere raportul OECD privind emigranții români, aceștia

au reprezentat al cincilea cel mai mare grup de emigranți care locuiesc în

țările OCDE, iar în 2015/2016, ponderea acestora a fost de 3% din totalul

emigranților din zona OCDE. Un număr comparabil de emigranți provenea

din Germania sau Regatul Unit (ambele cu aproximativ 3,4 milioane de

emigranți). Dacă se exclud țările de origine membre OCDE (Mexic și

Polonia), diaspora română a fost a treia ca mărime, după cele din China și

India3.

În acest context, articolul pornește de la următoarea întrebare de

cercetare:

În ce măsură integrarea inteligenței artificiale poate optimiza rolul

diasporei academice ca vector al circulației și co-producției transnaționale

a cunoașterii, astfel încât să determine o reconfigurare a paradigmei

educaționale contemporane?

Ipoteza conceptuală a articolului este că IA nu înlocuiește rolul

diasporei academice, ci poate amplifica funcția acesteia de intermediere,

conectare și schimbul de expertiză, dacă există mecanisme instituționale

1 Meyer, J.-B. (2001). Network Approach versus Brain Drain: Lessons from the Diaspora.

International Migration, 39(5), pp. 91–110.

2 Ackers, L. „Moving People and Knowledge: Scientific Mobility in the European Union”,

International Migration, vol. 43, nr. 5, 2005, pp. 99–131.

3 OECD, Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants, OECD Publishing, Paris, 2019, p.

26.

24

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

capabile să transforme conectivitatea tehnologică în colaborare academică

efectivă.

De la paradigma educațională tradițională la paradigma

conectivă

Paradigma educațională tradițională s-a construit în jurul unei relații

relativ stabile între instituție, profesor, student și cunoaștere. Instituția

educațională organiza accesul la cunoaștere, profesorul deținea un rol

central în transmiterea și interpretarea acesteia, iar studentul era în principal

beneficiar al procesului educațional.

Digitalizarea a modificat progresiv această relație - accesul la

biblioteci digitale, baze de date, cursuri online, platforme colaborative și

resurse educaționale deschise a diminuat dependența procesului educațional

de proximitatea fizică a instituției.

Inteligența artificială introduce o modificare suplimentară. UNESCO

observă că apariția IA schimbă relația tradițională profesor–student într-o

configurație profesor–IA–student și impune reconsiderarea competențelor

profesorilor 4.

Această transformare nu trebuie interpretată ca o substituire a

profesorului prin tehnologie, dimpotrivă, pe măsură ce accesul la informație

devine mai facil, crește importanța funcțiilor umane de evaluare,

interpretare, contextualizare și judecată critică.

Prin urmare, noua paradigmă educațională poate fi caracterizată

printr-o trecere de la transmiterea cunoașterii la gestionarea, evaluarea și co-

producția cunoașterii.

În această paradigmă, profesorul și cercetătorul nu își pierd

relevanța, însă rolul acestora se modifică: de la sursă predominantă de

informație către facilitator al învățării, evaluator al validității informației și

participant la producerea cunoașterii.

Diaspora academică românească drept rețea transnațională de

cunoaștere în domeniul inteligenței artificiale

Inteligența artificială este un domeniu în care producerea cunoașterii

se realizează într-un spațiu științific puternic internaționalizat, iar

mobilitatea cercetătorilor contribuie la formarea unor legături durabile între

diferite comunități academice. În acest context, diaspora academică nu

trebuie privită exclusiv ca rezultatul mobilității specialiștilor dintr-un spațiu

național către altul. Cercetătorii aflați în afara țării de origine pot continua să

participe la producerea și circulația cunoașterii prin relații profesionale și

științifice transnaționale. Conceptul de diaspora knowledge networks

surprinde tocmai această transformare a mobilității specialiștilor într-o

4 Miao, F., Cukurova, M., AI Competency Framework for Teachers, Paris, UNESCO, 2024.

25

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

resursă relațională, prin care competențele și cunoașterea pot rămâne

accesibile țării de origine chiar și în absența revenirii fizice a cercetătorilor5.

În această perspectivă, diaspora academică românească din domeniul

IA poate fi analizată ca o rețea transnațională de cunoaștere și nu prin

simpla prezență a cercetătorilor români în universități și centre de cercetare

din străinătate se justifică utilizarea conceptului de rețea, ci existența unor

relații prin care aceștia interacționează cu alte comunități științifice, inclusiv

cu cercetători și instituții din România. Rețeaua apare, astfel, acolo unde

mobilitatea individuală este însoțită de colaborare, comunicare și schimb de

cunoaștere. Meyer și Wattiaux identifică printre formele concrete ale acestor

rețele transferul de cunoștințe specializate, proiectele comune, formarea și

mentoratul, precum și consultanța științifică și tehnologică6.

Dimensiunea transnațională a rețelei rezultă tocmai din suprapunerea

mai multor spații academice. Cercetătorul român care lucrează într-un

laborator sau într-o universitate din străinătate este integrat în comunitatea

științifică a instituției respective, dar poate menține simultan legături

profesionale cu cercetători din România. În acest sens, diaspora nu

reprezintă un spațiu separat de sistemul academic românesc, ci poate

constitui una dintre formele prin care acesta se conectează la mediul

internațional. Cercetarea asupra oamenilor de știință din informatică

proveniți din spațiul post-sovietic oferă un exemplu relevant: rețelele

diasporei sunt analizate prin colaborări între cercetători, inclusiv prin relații

de coautorat, și nu doar prin simpla lor origine comună7.

În domeniul IA, această dimensiune relațională este deosebit de

relevantă, căci cunoașterea nu circulă numai sub forma rezultatelor

publicate, ci și prin metode de cercetare, competențe tehnice, experiență

profesională, acces la comunități științifice și participare la proiecte. Prin

urmare, o rețea transnațională de cunoaștere poate fi observată prin mai

multe tipuri de relații: publicații comune, proiecte de cercetare, coordonarea

sau mentoratul tinerilor cercetători, mobilități academice și participarea la

consorții internaționale. Aceste mecanisme transformă relația dintre

cercetătorii din diaspora și cei din România dintr-o simplă relație

interpersonală într-un canal de circulație a cunoașterii.

Un aspect important este că această circulație nu trebuie concepută

ca un proces unidirecțional, diaspora nu transmite pur și simplu cunoaștere

„din exterior” către România. Relațiile de colaborare produc, mai degrabă, o

circulație bidirecțională, în care cercetătorii aflați în contexte academice

diferite contribuie reciproc la producerea cunoașterii. În această interpretare,

5 Jean-Baptiste Meyer, Jean-Paul Wattiaux, „Diaspora Knowledge Networks: Vanishing

Doubts and Increasing Evidence”, International Journal on Multicultural Societies 8, nr. 1

(2006): 4–6.

6 Meyer, Wattiaux, „Diaspora Knowledge Networks”, p 8.

7 Irina Antoshchuk, Colleagues with Benefits: How Diaspora Knowledge Networks Make

Difference to Post-Soviet Scientists’ Migration, Research and Career (PhD diss., University of

Amsterdam, 2023), pp. 15–19.

26

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

valoarea rețelei nu constă în transferul unei cantități fixe de cunoștințe, ci în

capacitatea sa de a crea noi relații, proiecte și forme de colaborare.

Conceptul de rețea de cunoaștere devine astfel mai relevant decât cel de

simplu transfer de cunoștințe.

Un argument suplimentar pentru această abordare rezultă din

cercetările asupra diasporei din domeniul informaticii. Studiul Irinei

Antoshchuk asupra cercetătorilor din computer science originari din spațiul

fostei Uniuni Sovietice și stabiliți în Marea Britanie arată că relațiile

diasporice pot fi analizate empiric prin rețele de coautorat și prin poziția

cercetătorilor în aceste rețele. Cercetarea combină analiza publicațiilor,

analiza socială a rețelelor și interviurile cu cercetători, ceea ce permite

observarea concretă a modului în care relațiile diasporice participă la

producția științifică8.

Această abordare oferă și un posibil cadru de analiză pentru diaspora

românească din IA, iar în locul unei delimitări bazate exclusiv pe criteriul

originii naționale, rețeaua poate fi identificată prin legăturile efective dintre

cercetători și instituții. Coautoratul în publicații de IA, participarea la

proiecte comune, afilierea la consorții de cercetare sau implicarea în

activități de mentorat pot constitui indicatori ai existenței și intensității

acestei rețele. În acest sens, diaspora academică poate fi studiată nu doar ca

populație, ci ca structură de relații.

Pentru România există deja exemple instituționale care indică

relevanța acestei perspective în domeniul IA. În cadrul conferinței

Romanian Scientific Diaspora 2025, Romanian Hub for Artificial

Intelligence a organizat un workshop dedicat perspectivelor și provocărilor

IA, în care colaborarea dintre diaspora științifică și comunitatea locală,

precum și transferul de cunoaștere și tehnologie, au fost explicit abordate9.

Faptul că aceste două dimensiuni, diaspora și dezvoltarea IA, sunt reunite

într-un cadru dedicat cercetării indică existența unei preocupări

instituționale pentru transformarea legăturilor diasporice în relații de

colaborare științifică.

Prin urmare, diaspora academică românească din domeniul IA poate

fi conceptualizată prin trei elemente interdependente: conectare, creare și

propagare a cunoașterii. Cercetătorii români aflați în străinătate sunt

integrați în comunități internaționale de cercetare, participă la producerea

cunoașterii în IA și, prin relațiile pe care le mențin, pot conecta aceste

comunități cu cercetătorii și instituțiile din România.

În această interpretare, diaspora nu este definită prin simpla dispersie

geografică a cercetătorilor, ci prin relațiile care transformă această dispersie

într-o rețea, iar ceea ce conferă acestei rețele caracterul de rețea de

cunoaștere este faptul că relațiile dintre nodurile sale permit circulația

expertizei, a rezultatelor științifice, a competențelor și a oportunităților de

colaborare. Pentru domeniul IA, această perspectivă permite astfel trecerea

8 Antoshchuk, Colleagues with Benefits, pp. 79–86.

9 Romanian Hub for Artificial Intelligence (HRIA), „HRIA Workshop at Smart Diaspora

2025: Frontiers in Artificial Intelligence: Challenges and Perspectives”, 6 noiembrie 2025.

27

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

de la analiza diasporei ca fenomen al mobilității academice la analiza ei ca

infrastructură transnațională de producere și circulație a cunoașterii.

Direcții și oportunități pentru România

Pentru România, intersecția dintre diaspora academică și IA poate

constitui o oportunitate strategică, o politică modernă ar putea avea

capabilitatea de a urmări nu numai atragerea cercetătorilor înapoi în țară, ci

și dezvoltarea unei rețele academice românești transnaționale permanente.

În acest sens, pot fi dezvoltate:

• programe de mentorat între cercetători din diaspora și doctoranzi

din România;

• proiecte comune de cercetare;

• cursuri și seminare susținute de cercetători din diaspora;

• co-supervizarea tezelor de doctorat;

• rețele tematice de cercetare;

• platforme digitale de colaborare;

• programe comune de formare în utilizarea responsabilă a IA;

• proiecte de co-producție a cunoașterii între universități românești

și instituții internaționale.

O astfel de strategie este compatibilă cu direcțiile actuale ale politicii

românești de cercetare, care urmăresc consolidarea transferului de

cunoștințe și competențe între cercetătorii din țară și cei din afara hotarelor.

În această configurație, diaspora nu mai reprezintă doar o categorie

demografică, iar IA nu mai este doar o tehnologie. Împreună, acestea pot

constitui componente ale unei infrastructuri naționale și transnaționale de

cunoaștere.

Perspective și implicații

Analiza permite formularea unei concluzii intermediare importante:

transformarea paradigmei educaționale nu este determinată de IA în mod

izolat, aceasta produce efecte educaționale semnificative numai atunci când

este integrată într-un ecosistem instituțional, profesional și epistemic.

Diaspora academică poate furniza capitalul uman, relațional și

internațional necesar conectării acestui ecosistem, iar IA poate reduce

costurile de comunicare, accelera accesul la informație și facilita anumite

forme de colaborare.

Prin urmare, relația dintre diaspora academică și IA poate fi

conceptualizată ca o relație de complementaritate, căci diaspora furnizează

expertiză, experiență, rețele și capital social, iar IA furnizează instrumente

de procesare, intermediere și amplificare.

De asemenea, instituțiile educaționale și de cercetare furnizează

cadrul în care aceste resurse pot fi transformate în rezultate.

Această perspectivă conduce la o formulare mai adecvată a

paradigmei emergente: nu trecerea de la profesor la IA, ci trecerea de la

transmiterea liniară a cunoașterii la conectarea și co-producția distribuită a

cunoașterii.

28

Revista de Ştiinţe Militare 3/2026

Concluzii

Evoluția paradigmei educaționale contemporane trebuie analizată în

relație cu transformarea simultană a mobilității academice și a

infrastructurilor tehnologice ale cunoașterii.

Diaspora academică nu trebuie considerată o pierdere permanentă

pentru țara de origine. Prin rețele transnaționale, colaborări și mobilitate

digitală, cercetătorii din diaspora pot participa la circulația și co-producția

cunoașterii.

Inteligența artificială poate amplifica aceste procese prin facilitarea

accesului la informație, a comunicării și a colaborării. Pe de altă parte, IA nu

poate substitui dimensiunea umană, instituțională și epistemică a cercetării.

Pentru România, miza strategică este construirea unui model în care

diaspora academică să fie conectată permanent la universități și instituții de

cercetare, iar inteligența artificială să fie utilizată ca instrument de

colaborare și amplificare a capacității intelectuale. În acest model, obiectivul

nu mai este exclusiv „recuperarea” creierelor plecate, ci circulația și co-

producția transnațională a cunoașterii.

Această schimbare de perspectivă poate reprezenta una dintre

componentele importante ale evoluției paradigmei educaționale în societatea

bazată pe cunoaștere și inteligență artificială.

BIBLIOGRAFIE

ACKERS, L. (2005). „Moving People and Knowledge: Scientific Mobility

in the European Union”. International Migration, 43(5), pp. 99–

131.

ANTOSHCHUK, I. (2023). Colleagues with Benefits: How Diaspora

Knowledge Networks Make Difference to Post-Soviet Scientists’

Migration, Research and Career. PhD dissertation, University

of Amsterdam.

MEYER, J.-B. (2001). „Network Approach versus Brain Drain: Lessons

from the Diaspora”. International Migration, 39(5), pp. 91–110.

MEYER, J.B., WATTIAUX J.P. (2006). „Diaspora Knowledge Networks:

Vanishing Doubts and Increasing Evidence”. International

Journal on Multicultural Societies, 8(1), pp. 4–8.

MIAO, F., CUKUROVA M. (2024). AI Competency Framework for

Teachers. Paris: UNESCO.

OECD (2019). Talent Abroad: A Review of Romanian Emigrants. Paris:

OECD Publishing.

Romanian Hub for Artificial Intelligence (HRIA) (2025). „HRIA Workshop

at Smart Diaspora 2025: Frontiers in Artificial Intelligence:

Challenges and Perspectives”, 6 noiembrie 2025.