978-606-8636-73-3 * EDUCAŢIE PRIN E-LEARNING

Autori:  DOINA BANCIU, BEN ONI ARDELEAN, LARISA IVAŞCU, DANIEL FODOREAN

Anul apariţiei: 2020

Nr. pagini: 244

ISBN:978-606-8636-73-3

Domeniu: Informatică, platforme on-line

Disponibilitate:La cerere (40 lei)

Citește câteva pagini;

Despre carte: Granițele de dincolo de … granițe … sau despre viitorul digital al educației … Prof.univ.dr. Romiță Iucu, Universitatea din București Dacă aceste rânduri ar fi fost scrise în prima sau în doua lună a acestui an, cu siguranță că vibrațiile lor, la nivelul comunității care o receptează, ar fi fost mult mai reduse sau aproape deloc. Semnificațiile unor realități cu care eram obișnuiți să coabităm, atât academic, dar mai ales social și, de ce nu, psihologic, aveau să se concentreze asupra unor întrebări pe care, într-un fel sau altul, nici nu fuseserăm obișnuiți să le punem, darămite să le găsim răspunsuri. Și aceasta nu se dorește a fi o formulare paradoxală, ci, mai ales, una care să ajute suportul logic al cunoașterii noastre de până acum, pentru a înțelege mai bine ceea ce se poate întâmpla în viitorul foarte apropiat, pentru că, despre prognoze pe termen lung sau foarte lung, probabil că nici cei mai avangardiști futurologi, nu și-ar asuma riscurile unor predicții. Si asta pentru că, apariția Pandemiei de COVID 19, a redefinit complet criteriile în raport cu care ar putea fi chestionată și caracterizată situația actuală, pentru că, dacă până în martie am fi putut vorbi despre o societate deschisă, cu ”dușmanii săi”, cunoscuți, ca să-l parafrazăm pe Karl Popper, acum putem vorbi „despre pericolul unei societăți închise, fără perspective de revenire într-un orizont nemarcat de apariția unui vaccin (plasând întregul demers de rezolvare al întrebării implicite, în zona incertitudinii medicale). Pe de altă parte, dacă până în martie am fi putut vorbi despre o societate globalizată, acceptată ca un loc comun la nivel argumentelor discursului public, acum putem vorbi despre o societate monolitizată, cu singurele accesibilități către „granițele” unei lumi interconectate, deschise printr-o singură poartă – on-line-ul, respectiv, digitalul … Aceasta a părut să fie singura certitudine pe care societatea contemporană a acceptat-o și singura alternativă cu șanse de a salva ceea ce mai putea fi salvat din ideile de globalizare și de internaționalizare, aflate la limita compromiterii și nu la limita unui compromis rezonabil cu istoria, ci a unuia plasat într-un spațiu al istoriilor contrafactuale. Dacă acestor serii de întrebări și răspunsuri care au marcat incertitudinea actuală a societății contemporane le adăugăm și pe acelea referitoare la viitorul educației și la destinul unor generații întregi de elevi și studenți, putem afla și unul dintre răspunsuri, oferit de către Garry Hepburn care spunea, cu privire la educație, că în aceste momente asistăm la: „Greatest disruption that instruction / education has ever seen – after that the learning will be forever changed, (trad. noastră), cea mai mare perturbare pe care a cunoscut-o vreodată instruirea / învățarea, pentru că, după această perioadă, învățarea nu va mai fi niciodată la fel.” (Hepburn, 2020). Afirmația anterioară pare să confirme ceea ce intuițiile noastre au anticipat, nu în relație directă cu infrastructura educațională, cu accesul la educație, cu dezechilibrele instituționale majore, ci, dincolo de toate acestea, cu privire la însăși esența educației, ca binom predare-învățare. Un studiu recent al UNESCO constată că aproape 1,3 miliarde de elevi și studenți de vârstă școlară secundară și terțiară din întreaga lume nu au putut participa la activități educaționale din cauza crizei sanitare, care este de așteptat să aibă un impact imens asupra educației globale; statisticile UNESCO actuale plasează această cifră la peste 1,5 miliarde. (UNESCO, 2020). Departamentul pentru Afaceri Economice și Sociale al ONU (DESA-ONU) estimează faptul că, criza COVID-19 poate determina: ca economia globală să se micșoreze cu aproape 1% până la sfârșitul anului 2020, Organizația Internațională a Muncii (OIM) proiectează o creștere a șomajului global între 5,3 milioane și 24,7 milioane, iar Organizația Mondială a Comerțului (OMC) proiectează un deficit comercial de la 13% la 32% în acest an. (DESA-ONU, 2020). În fața unor asemenea evidențe cu privire la declinul social-economic, certificate prin estimările realizate de către unele organizații internaționale foarte respectabile, ne punem întrebarea firească legată de destinul educației actuale (a se nota că nu de declinul educației ne-a propus să vorbim), aflată, prin actorii săi, într-una dintre cele mai sensibile și mai provocatoare situații. Institutul Național pentru Învățare Digitală (NIDL) de la City University din Dublin (DCU) a lansat un sondaj on-line pentru a investiga experiența efectivă a educatorilor, deoarece aceștia au fost nevoiți să se adapteze la predarea on-line, ca răspuns la criza COVID-19, „din mers”, fără vreo pregătire prealabilă, articulată în mod coerent. Cercetarea s-a derulat în contextul în care, în aprecierea autorilor studiului, peste 1,5 miliarde de studenți și tineri de pe planetă sunt afectați de închiderea școlilor și universităților din cauza focarului COVID-19 (NIDL,2020), iar efectele asupra stării profesionale și emoționale a cadrelor didactice au constituit o altă provocare de magnitudine. Și revenind la opiniile aceluiași autor Gary Hepburn, evocat cu câteva paragrafe mai înainte, să-i acordăm credibilitate și în privința celei de a doua afirmații pe care o supunem analizei: „Poate că una dintre marile ironii ale întâmplărilor trăite acum în educație, este că noi (nn, cadrele didactice) suntem cei care trebuie să fim flexibili și să acceptăm ceea tot ceea ce aduc și alții la setul de întrebări și de răspunsuri. În fața crizei, contribuțiile comunității de învățare on-line au fost importante pentru instituțiile noastre. Acum, lucrurile s-au schimbat. Tranziția nu va fi așa cum ne-am imaginat-o, dar este necesară expertiza noastră iar noi, educatorii jucăm un rol important. „Regulile s-au schimbat, un nou joc poate să înceapă.” (Hepburn,2020). Despre acest nou joc, lansat mai ales sub forma unui acord predictiv cu viitorul educației, ne propunem să discutăm și noi în rândurile ce urmează.