Revista de Ştiinţe Militare 2/2026

NOILE PARADIGME ALE SECURITĂŢII ŞI IMPACTUL

ACESTORA ASUPRA SISTEMELOR INFORMAŢIONALE

NEW SECURITY PARADIGMS AND THEIR IMPACT ON

INFORMATION SYSTEMS

Colonel (rtr) prof. univ. dr. Gruia TIMOFTE^

(Academy of Romanian Scientists, 3 Ilfov, 050044, Bucharest, Romania,

email: secretariat@aosr.ro)

Rezumat: Lucrarea prezintă principalele aspecte privind convergența

tehnologică a sistemelor informaționale din diverse domenii în noul mediu de

securitate și au ca obiectiv principal satisfacerea tuturor cerințelor tehnice,

funcționale și operaționale ale elementelor din spațiul de luptă modern. De

asemenea, studiul profund al acestor sisteme evidențiază necesitatea pregătirii

tuturor categoriilor de personal pentru utilizarea eficientă a acestora și obținerea

unor performanțe operaționale superioare în condiții de cooperare și

interoperabilitate efective.

Cuvinte cheie: paradigmă, securitate, convergență, integrare, data-

centric, computing.

Abstract: The paper presents the main aspects regarding the technological

convergence of information systems from various fields in the security environment

and has as its main objective the satisfaction of all technical, functional and

operational requirements of all elements in the modern battlespace. Also, the in-

depth study of these systems highlights the need to train all categories of personnel

for their efficient use and obtaining superior operational performances in

conditions of effective cooperation and interoperability.

Keywords: paradigm, security, convergence, integration, data-centric,

computing.

INTRODUCERE

A patra revoluție industrială descrie progresul tehnologic rapid din

secolul XXI. O parte a acestei faze a schimbărilor industriale este îmbinarea

tehnologiilor avansate precum inteligența artificială (IA), editarea genetică

cu robotica avansată, care estompează granițele dintre lumea fizică, digitală

și biologică. Integrarea tehnologiei inteligente moderne, a comunicării la

scară largă între mașini și a internetului lucrurilor (IoT) duce la creșterea

automatizării, îmbunătățirea comunicării și automonitorizării,

utilizarea

mașinilor inteligente care pot analiza și diagnostica diferite probleme fără a

fi nevoie de intervenție umană¹.

Convergența tehnologică reprezintă tendința ca tehnologiile care

inițial nu aveau legătură între ele să devină strâns integrate și chiar unificate



Membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiință din România, telefon: 0731684461,

email: timmy.gruia@yahoo.com

¹McKinsey & Company, The Industry 4.0, the Fourth Industrial Revolution, and 4IR, First

programmable controller based automation), 2014.

82

Revista de Ştiinţe Militare 2/2026

pe măsură ce se dezvoltă și implementează. De exemplu, telefoanele,

televiziunea, computerele și platformele de socializare au început ca

tehnologii separate, în mare parte fără legătură între ele, au evoluat ulterior

într-o industrie interconectată de telecomunicații, media și tehnologie.

Convergența constă în integrare profundă a cunoștințelor, instrumentelor și

activităților relevante umane pentru un obiectiv comun, acela de a permite

societății să răspundă noilor cerințe pentru schimbarea ecosistemului fizic

sau social respectiv².

Integrarea este un proces de transformare măsurat prin gradul în care

diverse medii tehnice, cum ar fi telefonia, transmisia de date și

infrastructurile tehnologiei informației, sunt combinate într-o singură

platformă cu arhitectură de rețea universală.

Convergența digitală reprezintă tendința ca diverse inovații și medii

digitale să devină apropiate în timp. Acest tip de convergență tehnologică

creează noi oportunități, în special în domeniul realizării de produse și al

strategiilor de dezvoltare pentru companiile de produse digitale. In această

situație convergența digitală cuprinde trei fenomene:

- dispozitivele anterior independente sunt conectate prin rețele și

software, îmbunătățind semnificativ funcțiile sistemelor;

- produsele anterior independente sunt convergente pe aceeași

platformă, creând produse hibride;

- companiile depășesc granițele tradiționale pentru unele produse,

cum ar fi hardware-ul și software-ul, în scopul de a oferi altele noi.

Convergența se poate referi și la capacitatea de a rula aceeași

aplicație pe diferite dispozitive și a dezvolta aplicații pentru alte dispozitive

simultan, cu aceeași bază de cod³.

2. NOILE PARADIGME ALE SECURITĂŢII ÎN SECOLUL

XXI

O paradigmă de securitate reprezintă cadrul conceptual și abordarea

fundamentală prin care sunt identificate, evaluate și gestionate amenințările.

Aceasta evoluează de la modele tradiționale, axate pe stat și apărare

militară, către o perspectivă modernă, socială, ecologică și digitală,

concentrată pe reziliență, cooperare și securitate umană în fața unor riscuri

complexe, precum schimbările climatice sau atacurile cibernetice.

Noile paradigme ale securității în secolul XXI au evoluat de la

concentrarea pe apărarea militară statală la un concept multidimensional,

definit de amenințări hibride, non-statale și tehnologice. Securitatea

modernă integrează dimensiuni economice, cibernetice, sociale și de

sănătate, fiind influențată de convergența tehnologică și globalizare.

Caracteristicile esențiale ale acestor noi paradigme cuprind⁴:

2

David Messerschmitt, The Prospects of Computing Communications Convergence,

Munich, Germany, 2007.

3

Cristian Barna, Valentin Nicula, Security Paradigms in the 21st Century, RISR, No. 23,

București, 2020, pp.122-124

83

Revista de Ştiinţe Militare 2/2026

- trecerea de la securitatea statului la securitatea umană: accentul

se pune pe protejarea individului și a comunității, nu doar a frontierelor;

- amenințări hibride și non-statale: actorii non-statali și atacurile

cibernetice, alături de dezinformare, definesc noile conflicte;

- convergenta tehnologică: Inteligența artificială și tehnologiile

emergente reconfigurează apărarea și intelligence-ul;

- securitatea transnațională vizează probleme precum terorismul,

pandemiile și schimbările climatice care necesită cooperare internațională,

depășind abordările neorealiste clasice.

Această transformare implică o redefinire a relațiilor internaționale și

a modelelor de securitate, trecând de la o abordare pur militară la una

holistică, bazată pe informații și securitate cibernetică.

Securitatea în secolul XXI a încetat să vizeze doar mijloacele de

luptă si granițele, trecându-se de la viziunea tradițională (militară) la una

multidimensională.

Principalele schimbări de paradigmă sunt⁵:

- Securitatea umană: Accentul s-a mutat de la protejarea statului la

protejarea individului. Aceasta include securitatea economică, alimentară,

personală și a sănătății.

- Lărgirea spectrului de analiză: Securitatea cuprinde acum cinci

sectoare esențiale: militar, politic, economic, societal și de mediu. O criză

economică sau colapsul ecosistemelor sunt privite ca amenințări directe la

stabilitate.

- Amenințările asimetrice și hibride: Nu mai vorbim doar de

războaie între armate regulate, ci de terorism, atacuri cibernetice,

dezinformare și presiuni energetice. Granița dintre „pace” și „război” a

devenit foarte difuză.

- Securitatea cibernetică: Infrastructura critică (căi de comunicație,

electricitate, bănci, spitale) este acum vulnerabilă la atacuri de la distanță,

transformând codul digital într-o armă la fel de periculoasă ca un proiectil.

- Revenirea

marii

competiții

puternice:

Deși

amenințările

transnaționale (schimbările climatice) persistă, asistăm la o revenire a

rivalităților geopolitice clasice dar într-un context de interdependență

economică totală.

- Inteligență Artificială nu este doar o nouă tehnologie, ci un

multiplicator de forță care redefinește viteza și natura conflictelor moderne.

Aceasta funcționează ca o „armă cu dublu tăiș”, oferind avantaje tactice

imense, dar și noi vulnerabilități.

Principalele direcții de aprofundare sunt:

a.Războiul și Securitatea Cibernetică⁶:

4

Gabriel Gabor, Caracteristici ale paradigmelor de Securitate în secolul XXI, București

2014, pp. 35-37.

5

Cristian Alexandru, Schimbarea paradigmelor in mediul internațional de securitate,

Intelligence Info No.3, vol.2, 2023, pp. 72-73, 80-81.

6

Peter Singer, Allan Friedman, Cybersecurity and Cyberwar, Oxford University Press,

2014.

84

Revista de Ştiinţe Militare 2/2026

b. IA transformă securitatea digitală dintr-un proces reactiv în unul

predictiv și autonom.

•Automatizarea atacurilor: Atacatorii folosesc IA pentru a descoperi

vulnerabilități în câteva secunde, proces care înainte dura ore.

•Apărarea proactivă: Sistemele defensive pot detecta anomalii și

răspunde la incidente în timp real, fără intervenție umană constantă.

•Sisteme autonome: Apar agenți software capabili să adapteze

strategiile de atac sau apărare „din mers”, depășind capacitatea de reacție a

analiștilor umani.

b. Manipularea percepției și războiul informațional:

IA a multiplicat crearea de conținut fals, transformând dezinformarea

într-o amenințare la adresa stabilității democratice.

•Deepfakes și clonarea vocii: Acestea pot fi folosite pentru a

discredita lideri politici sau pentru a induce panică socială.

•Micro-targeting: Algoritmii analizează datele masive pentru a livra

mesaje de dezinformare personalizate, care exploatează temerile specifice

ale unor grupuri de populație.

c. Intelligence și analiză strategică:

Pentru serviciile de informații, IA este soluția referitoare la volumul

mare de date din secolul XXI.

•Analiza Big Data: Poate corela miliarde de puncte de date din surse

deschise pentru a anticipa crize sau mișcări de trupe.

•Avertizarea timpurie: Modelele predictive permit identificarea

semnalelor slabe care anunță un atac terorist sau o criză geopolitică înainte

ca acestea să se materializeze.

d. Dileme etice și riscuri existențiale

Integrarea IA în securitate ridică întrebări fundamentale despre

controlul uman.

Principiul „Human-in-the-loop”: Există o dezbatere intensă dacă

decizia de a folosi forța letală ar trebui lăsată vreodată pe seama unui

algoritm („cutia neagră”).

•Sisteme de arme autonome: Acestea promit reducerea riscului

pentru proprii soldați, dar cresc riscul de escaladare accidentală a

conflictelor.

În țara noastră se pune accentul pe utilizarea etică și creșterea

rezilienței cibernetice în fața acestor noi provocări.

3.CONVERGENŢA TEHNOLOGICĂ ÎN

CONTEXTUL

NOILOR PARADIGME DE SECURITATE

Aceasta reprezintă fuziunea dintre tehnologiile digitale avansate,

securitatea fizică și capacitățile analitice, redefinind modul în care

amenințările sunt detectate, prevenite și gestionate în secolul XXI. Această

integrare estompează granițele dintre securitatea cibernetică și cea fizică,

creând ecosisteme unificate.

85

Revista de Ştiinţe Militare 2/2026

Tendințele esențiale de convergență tehnologică (2025-2026)⁷:

•Inteligența Artificială la margine (Edge IA): Camerele video și

senzorii moderni integrează IA nativă pentru a trece de la simpla detectare a

mișcării la înțelegerea comportamentală (ex: identificarea ‚rătăcirilor’,

abandonului de obiecte, aglomerărilor sau agresiunilor).

•Sistemele hibride unificate: Integrarea sistemelor de televiziune,

controlului accesului și a sistemelor de efracție într-o singură platformă de

management permite operatorilor o vizualizare holistică a situației de

securitate.

•Analiza predictivă: Tehnologiile moderne utilizează datele pentru a

prognoza potențialele amenințări înainte ca acestea să se materializeze.

•IoT și securitatea cibernetică: Numărul mare de dispozitive

conectate (IoT) necesită o securitate cibernetică robustă pentru a preveni

transformarea acestora în puncte de intrare pentru atacatori.

Noile paradigme de securitate sunt:

•Securitatea tehnologică: Devine un domeniu crucial, dependența de

tehnologie însemnând că investițiile în acest sector sunt esențiale pentru a

nu rămâne în urmă.

•Reziliența entităților critice: Convergența necesită o atenție sporită

asupra securității infrastructurilor critice, IA și confidențialității datelor.

•Tehnologiile cuantice și umane: Elementele de convergență ale

acestor tehnologii sunt identificate ca instrumente care schimbă fundamental

paradigma securității și a „perfecționării” umane.

În țara noastră, provocările includ nevoia de adaptare prin reinstruire

și utilizarea tehnologiilor digitale, având în vedere importanța securității

informaționale și economice ca suport pentru securitatea militară.

Convergența tehnologică în noile paradigme de securitate conduce la

dispariția granițelor dintre securitatea fizică, cea cibernetică și sistemele de

guvernanță. Nu mai vorbim de soluții izolate, ci de un ecosistem

interconectat.

Pilonii principali ai acestei evoluții sunt următorii⁸:

a. Integrarea IoT cu infrastructura teritorială: Securitatea nu mai

vizează doar datele de pe servere, ci și infrastructura critică (rețele electrice,

transporturi). Un atac cibernetic are acum consecințe fizice imediate.

b. Inteligența Artificială și automatizarea: IA este folosită dual. Pe

de o parte, pentru detectarea proactivă a anomaliilor (identificarea atacurilor

înainte să se producă), iar pe de altă parte, în scopul de a crea mijloace și

proceduri de protecție.

c. Cloud native și Zero trust: Trecerea de la conceptul de

„perimetru securizat” la cel de „încredere zero”, unde identitatea

utilizatorului este verificată constant, indiferent de locație sau dispozitiv.

7

*** US Congressional Research Service, The Army’ Project Convergence, Washington,

DC, 2022, pp.2-3.

⁸Jeremy Gannon, Telecom Systems Integration, University of Phoenix, USA, 2024, pp. 4-5.

86

Revista de Ştiinţe Militare 2/2026

d. Big Data și analitica predictivă: Capacitatea de a procesa

volume masive de date în timp real pentru a corela evenimente aparent

disparate care, împreună, indică o breșă de securitate complexă.

e. Blockchain pentru integritate: Utilizarea registrelor distribuite

pentru a asigura nerespingerea datelor și securizarea lanțurilor de

aprovizionare.

Efectul principal: Securitatea a devenit o funcție de business și de

siguranță națională, nu doar o sarcină a departamentului IT.

Convergența tehnologică transformă strategiile de apărare dintr-un

model reactiv și fragmentat în unul proactiv și unificat. Principalele

schimbări în strategiile de apărare ale companiilor vizează⁹:

a. Unificarea securității fizice și cibernetice

Companiile renunță la gestionarea separată a celor două domenii

pentru a elimina vulnerabilitățile de interdependență.

•Sisteme de alarmă integrate: Folosirea senzorilor IoT și a

controlului accesului bazat pe cloud pentru a crea un scut digital-fizic

comun.

•Echipe cros-funcționale: Crearea unor structuri de comandă

comune între departamentele IT și cel de securitate fizică pentru a răspunde

coordonat la incidente.

•Eficiență prin sinergie: Reducerea costurilor prin eliminarea

investițiilor redundante în echipamente care pot servi ambelor domenii (ex:

camere video cu analiză IA pentru securitate și fluxuri de date IT).

b. De la perimetru la zero trust

Modelul tradițional este considerat depășit în 2026 din cauza muncii

hibride și a cloud-ului.

•Verificare continuă: Strategia presupune că niciun utilizator sau

dispozitiv (intern sau extern) nu este implicit de încredere.

•Micro-segmentare: Rețeaua este împărțită în segmente mici pentru

a preveni deplasarea laterală a atacatorilor în interiorul sistemului.

c. Apărarea bazată pe IA

Deoarece atacatorii folosesc IA pentru a automatiza controlul

breșelor, companiile adoptă strategii de apărare autonomă.

•Detectarea anomaliilor în timp real: Algoritmii de Machine

Learning analizează comportamentul utilizatorilor pentru a identifica atacuri

subtile, înainte ca acestea să producă daune.

•Răspuns automatizat: Automatizarea acțiunilor de contraofensivă

pentru a bloca instantaneu adresele IP suspecte sau a izola conturile

compromise.

d. Reziliența lanțului de aprovizionare

Strategiile se extind acum dincolo de propria companie, către

furnizori și parteneri.

9

Quentin Hodgson, Susan Gates, Getting the Fundamentals of Cyberspace Force

Readiness Right, Rand Corporation, Santa Monica, USA, 2025.

87

Revista de Ştiinţe Militare 2/2026

•Monitorizarea terților: Auditarea constantă a nivelului de securitate

al furnizorilor de software și servicii cloud pentru a preveni atacurile de tip

„trambulină”.

e. Strategia condusă de conformitate

Securitatea a devenit un pilon de business impus de reglementările

tot mai stricte.

•Standardizarea: Adoptarea protocoalelor standardizate pentru a

asigura interoperabilitatea sistemelor defensive la nivel zonal și global.

4. DEZVOLTAREA NOILOR SISTEME DATA- CENTRIC DE

COMUNICAŢII ŞI CALCULATOARE

Convergența noilor sisteme data-centric de comunicații și

computere¹⁰reprezintă fuziunea dintre infrastructurile de calcul de înaltă

performanță, tehnologiile de stocare și rețelele avansate, având ca scop

procesarea eficientă a volumelor foarte mari de date (Big Data) direct la

sursă sau în proximitatea acesteia. Această integrare transformă arhitecturile

tradiționale, punând datele și utilitatea lor în centrul dezvoltării tehnologice.

Elementele esențiale ale schimbării de paradigmă cuprind:

•Trecerea de la securitatea tradițională la cea modernă: Paradigma

tradițională, bazată pe realism și apărarea frontierelor, este înlocuită de

abordări non-tradiționale care includ securitatea cibernetică, economică și

ecologică.

•Securitatea socio-ecologică: Se pune accent

pe amenințări

transnaționale, precum schimbările climatice, pierderea biodiversității și

insecuritatea alimentară/apelor, necesitatea unei abordări integrate.

•Securitatea cibernetică centrată pe date: Paradigmele digitale noi

se concentrează pe protecția datelor și a utilizatorilor spre deosebire de

modelele vechi axate doar pe perimetrul rețelei.

•Securitatea Europeană Cooperativă - nouă abordare în Europa,

bazată pe cooperare, reziliență și securitate strategică.

•Securitatea umană - focalizarea pe bunăstarea indivizilor și

siguranței acestora, nu doar pe securitatea statului.

Această schimbare este declanșată de complexitatea noilor

amenințări, care nu mai pot fi gestionate doar prin forță militară, ci necesită

o abordare integrată și o mai bună înțelegere a riscurilor interconectate.

Principalele aspecte ale convergenței acestor sisteme sunt¹¹:

•Internetul Lucrurilor și Edge Computing: IoT permite conectarea a

miliarde de dispozitive, transformându-se dintr-o tehnologie de conectivitate

într-o paradigmă de conectare care generează volume enorme de date.

Convergența cu Edge Computing permite procesarea acestor date local,

reducând latența și necesarul de lățime de banda de frecvențe.

10

Mrs. N. Gayathri, Computer Communications and Networks, The American College,

Mumbai, India, 2021.

11

Alexandra Zabala-Lopez, Sonia Haiduc, Data-centric technologies supporting decision-

making, Defence Technology, No. 43, 2024, pp. 226-246.

88

Revista de Ştiinţe Militare 2/2026

•Inteligența Artificială și Big Data: IA se află în centrul

transformării digitale, analizând datele colectate pentru a extrage informații

relevante, cu aplicații în diverse domenii, de la e-guvernare la sectorul

privat.

•Comunicații și Sisteme Informaționale (C4ISR): În domeniile

critice, precum cel militar sau de securitate, se observă o fuziune între

sistemele de comanda, control, comunicații, computere, informații,

supraveghere si recunoaștere. Acest lucru asigură o prelucrare rapidă a

informațiilor în situații de criză sau război electronic.

•Transformarea digitală și e-Guvernarea: Implementarea sistemelor

Big Data și a soluțiilor de securitate cibernetică în administrația publică și

sectorul privat îmbunătățește managementul și arhivarea documentelor.

•Managementul Resurselor și Calității Serviciilor: Noile sisteme

data-centric integrează algoritmi de control al calității serviciului pentru a

gestiona eficient resursele informatice în rețelele moderne. Această

convergență duce la o societate informațională bazată pe utilizarea intensivă

a informației, influențând decisiv activitățile economice și sociale.

Convergența sistemelor de comunicații și computere într-un

model data-centric (centrat pe date) reprezintă tranziția de la rețelele

tradiționale, unde accentul era pus pe conectarea dispozitivelor la o

infrastructură unde prioritatea este accesul eficient și securizat la informație,

indiferent de locația fizică a resurselor.

Pilonii principali ai acestei convergențe sunt:

a. Evoluția către Serviciul de Distribuție a Datelor (DDS)

Spre deosebire de modelele clasice client-server, sistemele moderne

utilizează standarde care oferă un model de tip "publish-subscribe".

•Decuplare: Comunicarea este decuplată în timp și spațiu deoarece

aplicațiile nu trebuie să știe unde se află celelalte componente.

•Spațiu Global de Date: Creează un spațiu virtual de date partajat,

facilitând interoperabilitatea în medii complexe precum Industrial IoT.

b. Integrarea Cloud-Edge-IoT

Convergența presupune eliminarea barierelor dintre procesarea

locală și cea centralizată:

•Edge Computing: Procesarea datelor se mută mai aproape de sursă

(senzori, dispozitive mobile) pentru a reduce latența.

•Infrastructuri coerente: La nivel guvernamental și industrial, se

urmărește crearea unor infrastructuri digitale integrate care să asigure fluxul

de date între diferite instituții sau departamente.

c. Impactul Tehnologiilor Big Data și IA

Sistemele data-centric transportă datele și le analizează în timp real.

•Eficiență operațională: Utilizarea sistemelor Big Data permite

creșterea eficienței serviciilor publice și private prin analiză predictivă.

•Mentenanță inteligentă: Integrarea IA permite monitorizarea

resurselor complexe în timp real.

d. Securitatea în Noul Model

89

Revista de Ştiinţe Militare 2/2026

Într-un sistem centrat pe date, securitatea se mută de la nivelul

central spre elementele componente.

Zero Trust: Accesul este verificat constant, indiferent dacă cererea

vine din interiorul sau exteriorul rețelei.

•Standarde Europene: Strategiile de transformare digitală, precum

cele implementate în unele centre urbane, pun accent pe reziliența

cibernetică a acestor sisteme convergente.

În domeniul militar, tranziția către sisteme data-centric marchează

trecerea de la "Network-Centric Warfare", unde accentul era pus pe

conexiunea fizică între platforme, la o arhitectură în care datele sunt tratate

ca un activ strategic independent de rețeaua sau aplicația care le-a generat.

Această

evoluție

este

esențială

pentru

concepte

moderne

precum JADC2 (Joint All-Domain Command and Control – Comanda și

controlul tuturor domeniilor întrunite), utilizat de forțele NATO pentru a

asigura "avantajul decizional" în fața adversarilor.

Caracteristicile Sistemelor Militare Data-Centric¹²:

Sistemele moderne trebuie să respecte principiile stabilite de

Departamentul Apărării al SUA și adoptate ca referință în cadrul NATO.,

care precizează cerințele impuse datelor.

Componente și Tehnologii Esențiale (2024-2026)

1.Internet of Military Things (IoMT): O rețea de senzori purtați de

militari, vehicule autonome și echipamente care comunică în timp real.

2.Inteligența Artificială și Big Data: Algoritmi care procesează

volume uriașe de informații (imagini din satelit, interceptări) pentru a

oferi elemente necesare de acțiune și mentenanță predictivă.

3.Digital Twins (Gemenii digitali): Utilizarea replicilor virtuale ale

câmpului de luptă pentru a testa scenarii tactice fără riscuri umane.

4.Edge Computing & Cloud Hybrid: Procesarea datelor direct pe

câmpul de luptă pentru a reduce latența, urmată de sincronizarea cu centrele

de date strategice.

5.Securitate Zero Trust: Fiecare cerere de acces la date este

verificată riguros, eliminând ideea de "rețea internă sigură" implicită.

Avantajele Operative sunt:

•Eliminarea silozurilor informaționale: Datele de la artilerie,

informații

(intelligence)

și

logistică

sunt

integrate

într-o imagine

operațională comună.

•Viteza de reacție: Scurtarea ciclului OODA (Observare-Orientare-

Decizie-Acțiune), permițând comandanților să ia decizii mai rapide decât

adversarul.

•Interoperabilitate între Aliați: Permite forțelor multinaționale (ex.

în cadrul NATO) să colaboreze eficient prin utilizarea standardelor

specifice.

12

Teamraft, Data Platforms for a Data-Centric Force, Whitepaper, Reston, USA, p.30,

2026.

90

Revista de Ştiinţe Militare 2/2026

5. CONCLUZII

Articolul abordează unele probleme deosebit de importante pentru

structurile de comandă și comunicații în procesul de trecere la noile

reglementări privind implementarea conceptului data-centric în care

elementele primordiale sunt ‘datele’. Astfel, colectarea, prelucrarea și

prezentarea datelor se realizează în centrele cloud computing și se stochează

în bazele de date. Beneficiarii acestor date, au drepturi de accesare a datelor

(simboluri de 1 – semnal cu curent, 0 semnal nul), în funcție de rolul

îndeplinit în cadrul statului major sau unității, utilizând aplicațiile specifice.

Tranziția de la sistemele informaționale clasice la cele de date

reprezintă eforturi de dotare cu mijloace tehnice și produse

software

specializate, instruire a întregului personal cu procedurile de acces, utilizare,

securitate, reziliență, interoperabilitate etc.

Procesul de pregătire pentru noul sistem data-centric trebuie să

înceapă în instituțiile de învățământ, unități militare, centre de perfecționare

a pregătirii naționale și centre ale NATO și UE etc.

BIBLIOGRAFIE

ALEXANDRU C., Schimbarea paradigmelor in mediul internațional de

securitate, Intelligence Info No.3, vol.2, 2023;

BARNA C., NICULA V., Security Paradigms in the 21st Century, RISR,

No. 23, București, 2020;

GABOR G., Caracteristici ale paradigmelor de Securitate în secolul XXI,

București 2014;

GANNON J., Telecom Systems Integration, University of Phoenix, USA,

2024;

GAYATHRI N., Computer Communications and Networks, The American

College, Mumbai, India, 2021;

HODGSON Q., GATES S., Getting the Fundamentals of Cyberspace Force

Readiness Right, Rand Corporation, Santa Monica, USA, 2025;

MESSERSCHMITT D., The Prospects of Computing Communications

Convergence, Munich, Germany, 2007;

SINGER P., FRIEDMAN A., Cybersecurity and Cyberwar, Oxford

University Press, 2014;

ZABALA-LOPEZ A., HAIDUC S., Data-centric technologies supporting

decision-making, Defence Technology, No. 43, 2024;

Teamraft, Data Platforms for a Data-Centric Force, Whitepaper, Reston,

USA, 2026;

McKinsey & Company , The Industry 4.0, the Fourth Industrial Revolution,

and 4IR , First programmable controller (based automation), 2014;

*** US Congressional Research Service, The Army’ Project Convergence,

Washington, DC, 2022.

91