Revista de Ştiinţe Militare 2/2026  
GENERALUL GEORGE POMUȚ  
GENERAL GEORGE POMUȚ  
General de brigadă (r) prof. univ. dr. Viorel BUȚA  
(Academy of Romanian Scientists, 3 Ilfov, 050044, Bucharest, Romania,  
email: secretariat@aosr.ro)  
Dr. Răzvan Nicolae MANOLIU  
Rezumat: Secolul al XIX-lea cuprinde destine individuale de excepție, care  
transcend granițele naționale și culturale, devenind excepționale pentru o perioadă  
de transformări radicale. Un asemenea destin este cel al Generalului George  
Pomuț (Gheorghe Pomuț), un român născut în Imperiul Austriac, care a luptat  
pentru idealurile revoluționare din Europa, pentru a deveni apoi un erou al  
Războiului Civil American. S-a născut la 31 mai 1818 în Jula (Ungaria), decedând  
la 12 octombrie 1882 în Sankt Petersburg (Imperiul Rus).  
Cuvinte cheie: diplomație, erou, Războiul Civil American, Alaska, Rusia,  
George Pomuț.  
Abstract: The 19th century includes exceptional individual destinies, which  
transcend national and cultural borders, becoming exceptional for a period of  
Membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România, email:  
 Unicredit Bank România, email: razvanmanoliu@gmail.com.  
74  
   
Revista de Ştiinţe Militare 2/2026  
radical transformations. Such a destiny is that of General George Pomuț  
(Gheorghe Pomuț), a Romanian born in the Austrian Empire, who fought for  
revolutionary ideals in Europe, to later become a hero of the American Civil War.  
He was born on May 31, 1818 in Jula (Hungary), and died on October 12, 1882 in  
Saint Petersburg (Russian Empire).  
Keywords: diplomacy, hero, American Civil War, Alaska, Russia, George  
Pomuț.  
Generalul George Pomuț s-a născut la 31 mai 1818 în Jula (Giula),  
Békés, Ungaria, oraș situat la granița cu județul Arad și a decedat, la vârsta  
înmormântat la Cimitirul Smolenski. Orașul Giula era situat într-o regiune  
cu o numeroasă comunitate românească din cadrul Imperiului Austriac.  
Familia sa, Pomuț, era parte din elita românească locală, fiind o familie de  
înnobilați pentru merite militare. Tatăl său, Ioan Pomuț, era un om deosebit ,  
și ca atare a asigurat fiului său o educație superioară. Într-un imperiu  
multinațional, marcat de tensiuni etnice, identitatea românească și credința  
ortodoxă au avut un rol fundamental în formarea tânărului George. Familia  
Pomuț (uneori apare în registre drept Pumnuț) se bănuiește că provine din  
satul Săcele, pe atunci în comitatul Brașov, de unde bunicul său, Dinică  
Pomuț, a plecat spre vest pentru un trai mai bun. Copilul a fost botezat de  
către preotul ortodox Atanasie Georgievici din Jula (ung. Gyula], primind  
numele de Georgie Pomutz. Actul de botez se păstrează și în microfilm de  
către Biserica Mormonilor din Salt Lake City, Utah, SUA și indică, conform  
transcrierii din graiul local, în limba română, cu caractere chirilice: „S-au  
născut pruncul parte (bărbătească) Georgie în luna Mai, zioa 31 anului celui  
mai sus. Tatăl pruncului, Pomuț Ioann și muma Victoria, lăcuitori (ai)  
oraș(ului) Jula. S-au botezat și s-au ouns cu sfântul mir prin mine preotul,  
Atanasie Georgievici, parohialnic a sfintei bisearici, H(ram) S(fântului)  
I(erarh) Nicolae care se află în orașul Jula în luna și zioa cea, ce s-au pus  
supt anul, și s-au dat în sfântul botez pruncului numele Georgie. Nașul lui au  
fost Pluha Elena lăcuit(oare în) oraș(ul) Jula. Ecstract au căpătat Iunie 27,  
858." Generalul George Pomuț a fost creștin ortodox, fiind ofițer miliar,  
diplomat și avocat.  
A avut dublă cetățenie maghiară și americană. A fost un general  
american de origine română, care s-a evidențiat în Războiul civil american.  
Anterior a luptat în Revoluția de la 1848 împreună cu revoluționarii  
maghiari, prilej cu care a obținut gradul de căpitan. Către finalul vieții a fost  
diplomat american la curtea imperială rusă de la St. Petersburg. El a fost un  
diplomat cheie în una dintre cele mai importante tranzacții teritoriale din  
istoria Statelor Unite. De numele său este legată cumpărarea provinciei  
Viața sa reprezintă o legătură între Vechea Europă, zdruncinată de  
revoluții și aspirații naționale, și Lumea Nouă, America, o națiune în plin  
proces de definire și consolidare. De la revoluțiile pașoptiste la luptele  
sângeroase de la Shiloh și Vicksburg, și de la coloniile de pionieri din Iowa  
la saloanele diplomatice din Sankt Petersburgul țarist, George Pomuț a fost  
75  
Revista de Ştiinţe Militare 2/2026  
un participant activ cu un rol aparte în istorie. Contribuțiile sale militare și  
diplomatice îi conferă un loc aparte în panteonul eroilor româno-americani.  
Acest articol își propune să reliefeze unele aspecte din viața și  
cariera acestui personaj remarcabil, evidențiind contribuțiile sale militare și  
diplomatice, reevaluând locul său în panteonul eroilor româno-americani.  
George Pomuț a parcurs o carieră militară, cu tradiție în familie. A  
studiat la școli militare de prestigiu, mai întâi la Viena și apoi în Franța, la  
Academia Militară din Saint-Étienne. Aici a obținut nu doar o pregătire  
militară, ci și-a însușit ideile liberale și republicane care cuprinseseră  
Europa acelor vremuri. A devenit un poliglot greu de egalat, vorbind fluent  
româna, maghiara, germana, franceza, italiana și, ulterior, engleza, rusa și  
greaca. Pregătirea intelectuală și militară solidă, având și un spirit idealist, l-  
au făcut remarcat în evenimentele tensionate care aveau să urmeze. După  
încheierea studiilor universitare, a devenit procuror regal, ulterior  
înfiinţându-şi propriul birou de avocatură.  
La Revoluția de la 1848, avea vârsta de 30 ani și sub influența  
mișcării de înnoiri politice și sociale din întreaga Europă, a participat la  
revoluția ungară iar apoi s-a înrolat ca voluntar în armata de honvezi.  
Ulterior a lucrat ca secretar în subordinea guvernatorului fortului Komárom,  
Ujhazy, combatant revoluționar în mișcarea lui Lajos Kossuth.  
Mulți lideri români transilvăneni se opuneau acestei armatei  
revoluționare maghiare (Honvédség) din cauza divergențelor naționale.  
Probabil participarea lui George Pomuț a fost determinată de convingerile  
sale republicane și de opoziția față de absolutismul habsburgic.  
Intervenția forțelor austriece și ruse a dus la înfrângerea armatei  
maghiare în 1849 și ca urmare Pomuț a fost nevoit să aleagă calea exilului  
pentru a scăpa de acțiunile represive care au urmat. Spre finalul anului 1849,  
pentru a scăpa de condamnarea hărăzită lui de guvernul austriac, s-a refugiat  
mai întâi în Imperiul Otoman, Italia și apoi în Germania. Ulterior a hotărât  
să emigreze în Statele Unite ale Americii.  
Împreună cu 30 de camarazi, George Pomuț a părăsit portul  
Hamburg, ajungând la New York la 24 februarie 1850, unde a rămas puțin  
timp. Împreună cu un alt român, bănățeanul Drahoș (Dragoș), cu câțiva  
revoluționari maghiari, emigranți și ei, au ales să se îndrepte spre Vest  
stabilindu-se în localitatea Keokuk din statul Iowa, unde au primit în  
stăpânire un loc sălbatic. Colonia a primit numele de „New Buda" și se afla  
la sud de localitatea Burlington.  
Pomuț a început o nouă viață bazată pe agricultură lucrând pământul  
și implicându-se în dezvoltarea comunității. Pregătirea sa militară și spiritul  
de luptător au fost puse la încercare odată cu izbucnirea celui mai sângeros  
conflict din istoria Americii.  
George Pomuț a obținut cetățenia Statelor Unite ale Americii la data  
de 15 martie 1855. La începutul războiului de secesiune, Pomuț era  
considerat un om bogat: fiind proprietarul unor întinse suprafețe de pământ  
și având o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor  
76  
Revista de Ştiinţe Militare 2/2026  
exploatări miniere, construise o șosea pentru o mai bună circulație în Vestul  
încă sălbatic.  
Pomuț dorea ca Ungaria să acorde un tratament mai bun față de  
minoritățile sale etnice, precum și nevoia de cooperare cu Principatele Unite  
ale Moldovei și Valahiei, însă din cauza izbucnirii Războiului de Secesiune  
din America, război care a divizat nordul aboliționist de sudul care dorea  
menținerea sclaviei, el s-a înrolat ca voluntar în Armata Uniunii (nordul  
aboliționist) pentru a-și susține ideile sale generoase răspunzând chemării  
președintelui Abraham Lincoln de a apăra Uniunea. Datorită experienței  
sale militare, a fost numit locotenent în Regimentul 15 Infanterie Iowa. Așa  
a început cariera sa militară strălucitoare.  
Regimentul 15 Iowa a acționat în teatrul de operații din vest, una  
dintre cele mai importante și sângeroase zone ale războiului. Pomuț a arătat  
un curaj extraordinar și calități de lider în bătălii cheie:  
Bătălia de la Shiloh (aprilie 1862): Una dintre cele mai sângeroase  
bătălii de la începutul războiului. În această bătălie a fost rănit, dar a refuzat  
să plece de pe front.  
Asediul de la Vicksburg (mai-iulie 1863): O campanie de excepție  
condusă de generalul Ulysses S. Grant, care a condus la capturarea cetății  
Vicksburg și obținerea controlului Uniunii asupra fluviului Mississippi.  
Pomuț a participat cu success atât la planificarea cât și la conducerea  
atacurilor.  
Campania din Atlanta (mai-septembrie 1864): în cadrul acesteia au  
fost mai multe bătălii conduse de generalul William T. Sherman, care au  
permis la ocuparea orașului Atlanta, un punct strategic vital pentru  
Confederație. Generalul Walter O. Gresham, comandantul Brigăzii a III-a  
care cuprindea și regimentul lui Pomuț, a scris odată: „L-am întâlnit pe  
Pomutz; un brav și curajos ofițer care se bucura de o mare popularitate în  
rândul camarazilor și soldaților săi. El nu este doar un ofițer valoros, versat  
în toate problemele militare, ci și un om cu o cultură superioară, un  
gentleman manierat.” La începutul Bătăliei pentru oraşul Atlanta,  
generalul Frank P. Blair îl mută la Cartierul General al Armatei Nordiste  
şi îl avansează la gradul de „Provost Marshall” al Regimentului 17.  
Pomuț a fost înaintat la gradul de maior, apoi locotenent-colonel,  
preluând în cele din urmă comanda efectivă a Regimentului 15 Iowa. A fost  
respectat de subordonații săi pentru stăpânirea de sine în luptă, pentru  
atenția la detalii și pentru empatia pe care le-o purta. Regimentul comandat  
de Pomuț a participat la celebrul „Marș spre mare" al lui Sherman, o  
campanie nimicitoare care a dus la sfârșitul războiului.  
După încheierea războiului, pentru serviciile excepționale aduse  
Uniunii, George Pomuț a fost înaintat la gradul onorific de General de  
Brigadă (Brevet Brigadier General), la 21 iulie 1865. Acordarea acestui grad  
a reprezentat aprecierea supremă a contribuției sale, incluzându-l în galeria  
celor mai importanți ofițeri de origine străină din armata americană.  
77  
Revista de Ştiinţe Militare 2/2026  
Datorită calităților sale Pomuț este numit în funcția de consul al  
Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia), la data de 16 februarie 1866.  
Succesorul președintelui Ulysses Grant, președintele Rutherford B. Hayes îl  
promovează pe Pomuț la rangul de consul general în anul 1874, astfel se  
valorificau experiența, cultura și abilitățile lingvistice ale sale în funcția de  
Consul General, el a contribuit la protejarea intereselor cetățenilor americani  
în Rusia și de facilitarea relațiilor comerciale. În această poziție înaltă a fost  
menținut timp de 12 ani.  
Se apreciază că apogeul carierei sale diplomatice a fost, fără  
îndoială, implicarea în negocierile pentru cumpărarea teritoriului Alaska de  
către SUA de la Rusia. La mijlocul anilor 1860, Imperiul Rus, avea  
dificultăți financiare și se temea că nu poate apăra acest teritoriu de o  
eventuală acțiune britanică, Rusia fiind amenințată de pericolul de a pierde  
Alaska, fără vreo compensaţie, în favoarea Regatului Unit al Marii  
Britanii, inamicul lor în Războiul Crimeei (1853-1856). Deşi Alaska nu  
era o zonă de interes, populaţia Columbiei Britanice a început rapid să  
crească la puțini ani după încheierea ostilităţilor, goana după aur  
conducând la înfiinţarea de colonii britanice pe continentul nord-  
american.  
Rusia a hotărât să vândă zona Alaska Statelor Unite, delegația  
americană fiind condusă de vizionarul Secretar de Stat William H. Seward,  
apreciat ca o oportunitate strategică. El a participat și la încheierea tratatului  
americano-rus.  
George Pomuț, în calitatea sa de consul general, a fost omul de  
legătură principal în acest proces. A mijlocit întâlnirile dintre oficialii  
americani și cei ruși, a tradus documente și, cel mai important, a folosit  
relațiile sale bune cu grupul din jurul Țarului Alexandru al II-lea. Abilitatea  
sa diplomatică și cunoașterea limbii au fost decisive. La 30 martie 1867,  
tratatul a fost semnat, Statele Unite achiziționând Alaska. Deși la acea  
vreme achiziția a fost ridiculizată de presă ca „Nebunia lui Seward"  
("Seward's Folly"), ea s-a dovedit a fi una dintre cele mai profitabile și  
strategice decizii din istoria Americii. Rolul lui George Pomuț, deși discret,  
a fost fundamental pentru succesul acestei întreprinderi istorice. Deci  
cumpărarea unei suprafaţe de 1.518.800 km², pentru suma de doar şapte  
milioane de dolari, s-a realizat cu contribuţia indispensabilă a unui  
american de origine română, George Pomuţ, general şi diplomat, erou al  
războiului civil american care s-a desfăşurat între anii 1861 – 1866.  
Alaska este un stat al Statelor Unite ale Americii situat în  
extremitatea nord vestică a continentului America de Nord. A devenit cel  
de-al patruzeci și nouălea stat al Uniunii nord-americane, la 3 ianuarie 1959,  
după ce fusese teritoriu al Statelor Unite, Alaska Territory, între 1912 și  
1959. Achiziţia s-a dovedit extrem de inspirată, la doar câţiva ani după  
cumpărare terenul respectiv dezvăluind bogăţii naturale inestimabile, dar  
şi un rol strategic important, mai ales pentru perioada Războiului Rece.  
78  
Revista de Ştiinţe Militare 2/2026  
Pomuţ s-a remarcat și prin intermedierea unor negocieri între  
Rusia şi SUA, care s-au finalizat, în anul 1867, prin încheierea unui Tratat  
esenţial pentru continuarea unor bune relaţii între cele două ţări.  
În anul 1878, Pomuţ este înlocuit în funcţie de William Edwards,  
iar la încheierea misiunii sale diplomatice, este rechemat în SUA, însă, nu  
se ştie de ce (se bănuiește că avea o prietenă rusoaică), el alege să rămână  
în Rusia.  
La 12 octombrie 1882, Pomuţ trece la cele veşnice la Sankt  
Petersburg, într-o sărăcie lucie, fiind înmormântat la Smolensk, capitala  
Rusiei la acel moment.  
În anul 1913, Congresul american a emis un decret prin care se  
dispunea ca rămăşiţele pământeşti ale lui George Pomuţ să fie aduse şi  
înmormântate în Cimitirul Naţional din Arlington, însă după izbucnirea  
Primului Război Mondial, acest fapt nu s-a mai dus la îndeplinire.  
În 1944, mai mulţi americani de origine română au realizat prin  
colectă publică un cuirasat pe care l-au oferit guvernului American și care  
a fost denumit simbolic „General George Pomuţ”, nava aflându-se în  
exploatare până în anul 1970.  
Eroismul generalului Pomuţ a fost evocat de preşedintele Bill  
Clinton, care, la 9 iulie 1997, aflat în vizită la Bucureşti, a amintit că  
Pomuţ a fost unul dintre cei care au făurit America de astăzi.  
În memoria generalului Pomuț, au fost ridicate statui la Cleveland,  
SUA, şi la Gyula, în Ungaria.  
Pentru a deveni valid, tratatul dintre Rusia şi SUA cu privire la  
Alaska trebuia ratificat şi de Senatul SUA, aceasta producându-se la 9  
aprilie 1867, obținând aprobarea tratatului cu 37 de voturi pentru şi 2  
împotrivă.  
La 18 octombrie 1867, a avut loc ceremonia de transfer, la Sitka,  
soldaţii ruşi şi americani defilând prin faţa casei guvernatorului, iar  
drapelul rus a fost coborât şi a fost înlocuit cu cel american, sub salve de  
artilerie.  
Conform estimărilor ruseşti referitoare la populaţia acestui  
teritoriu, aici locuiau 2.500 de ruşi şi metişi, plus 8.000 de indigeni, în  
total aproximativ 10.000 de oameni, plus 50.000 de inuiţi şi autohtoni  
alaskani. Ruşii erau situați în 23 de puncte de comercializare a blănurilor,  
aflate pe insule şi în apropierea coastei.  
În Alaska existau două oraşe mai mari: Novoarhanghelsk, astăzi  
denumit Sitka, înfiinţat în 1804 pentru comerţul cu piei de vidră de mare  
şi în 1867 era format din 116 colibe mici de buşteni cu 968 de locuitori,  
iar centrul industriei blănurilor, oraşul Sf. Pavel din Insulele Pribilof avea  
100 de case şi 283 de locuitori.  
Generalul George Pomuț reprezintă o figură excepțională, dovedind  
curaj, adaptabilitate și devotament față de idealurile libertății. A luptat  
pentru libertate în țara sa de adopție, America, cu aceeași convingere cu care  
luptase pentru idealurile revoluționare în Europa. Ca militar, a fost un  
strateg cu multă experiență și un lider curajos, contribuind la victoria  
79  
Revista de Ştiinţe Militare 2/2026  
Uniunii și la abolirea sclaviei. Ca diplomat, a slujit interesele Statelor Unite  
cu inteligență și a jucat un rol esențial într-un moment de cotitură al  
expansiunii americane. Pentru comunitatea româno-americană, el este un  
simbol al succesului și al aportului semnificativ la istoria Statelor Unite.  
George Pomuț este puțin cunoscut de către români, dar este  
considerat unul dintre cei mai buni negociatori din istorie și un adevărat  
erou american, după ce a reușit să convingă Rusia să vândă Alaska.  
Unul dintre senatorii statului Ohio i-a menționat pe cei doi eroi  
români, generalul George Pomuț și căpitanul Nicolae Dunca, printre  
luptătorii care și-au vărsat sângele pentru păstrarea unității Statelor Unite ale  
Americii și au gravat numele lor cu litere de aur în paginile de istorie ale  
Americii.  
La data de 14 august 2004 a fost dezvelită o statuie a generalului  
Pomuț în fața Catedralei Ortodoxe române Sfânta Maria din orașul  
Cleveland (Ohio).  
În memoria sa, în localitatea natală, se găsește această placă  
comemorativă:  
BIBLIOGRAFIE  
BUCUR I., Un erou român în Războiul de Secesiune: Generalul Gheorghe  
Pomuţ, Editura Militară, 1975;  
80  
Revista de Ştiinţe Militare 2/2026  
WERTSMAN Vl., The Romanians in America, 1748-1974: A Chronology  
& Factbook. Oceana Publications, 1975;  
PROTOPOPESCU L. Români în America, Editura Cartea Românească,  
1926;  
WARNER E. J. Generals in Blue: Lives of the Union Commanders.  
Louisiana State University Press, 1964;  
Arhiva Națională a Statelor Unite (NARA), dosare militare și diplomatice.  
81