Autori: dipl. ing. Dana COMȘaA, prof. univ. Dr. Dr. h.c. Alexandru T. BOGDAN.
Anul apariţiei: 2011
Nr. pagini: 135
ISBN: 978-606-8371-61-0
Domeniu: Ecologie
Disponibilitate: La cerere
Despre carte: Autorii acestei lucrări, demonstrează că, într-o lume a interdependentelor sporite şi extinse la scara planetară, cooperarea este singura modalitate de a face față sfidărilor cu care ne confruntăm. Ca alternativa viabilă față de actuala dispersare a eforturilor, ei ne propun un nou instrument funcțional de conlucrare coordonată la nivel internațional pentru promovarea în apt a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile – „eco-bio-diplomaţia”.
În esență, lucrarea susține că sporirea credibilității şi eficientei acțiunii diplomatice clasice va fi determinată, acum şi în viitor, de extinderea sferei sale de aplicare în vastul domeniu al dezvoltării durabile, în concordanța cu marile tendințe ce se afirmă pe plan internațional.
La fel ca şi celelalte țări membre ale Uniunii Europene, România este obligată în contextul actual să-şi regândească modelul de dezvoltare şi direcțiile prioritare de acțiune. Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României a fost finalizata în 2008, în urma unor ample dezbateri publice, fiind aprobată şi asumată de Guvernul României. Orizontul acestei strategii este anul 2030, cu ținte intermediare pentru 2013 şi 2020, astfel încât până în anul 2030, nivelul de performanță al României să ajungă la paritate, iar în unele privințe chiar să depaşească media țărilor UE din acel an în privinta principalilor indicatori ai dezvoltării durabile. Între timp, criza economică şi conjunctura internațională nefavorabila au introdus unele corecturi față de proiectiile inițiale. De aceea, elaborarea unei versiuni revizuite şi actualizate a strategiei capătă caracter de urgență, cu atât mai mult, cu cât o asemenea acțiune era prevazută chiar în dispozițiile documentului pentru anul 2010.
Construirea unei Strategii Naţionale proprii pentru Dezvoltare Durabilă pe baza reperelor conceptuale şi prescriptiilor metodologice stabilite în comun este o obligație ce derivă din calitatea de membru al UE. Uniunea Europeana a făcut un nou pas înainte, prin adoptarea, în martie 2010, a Strategiei Europa 2020, care sintetizează viziunea pentru următorul deceniu axată pe aplicarea principiilor dezvoltării durabile. Documentul stabileşte pentru toate țările membre, deci inclusiv pentru România, obiective clare în cinci domenii vitale: ocuparea forței de muncă, educația, ştiința, energia şi combaterea sărăciei. Este evident că Strategia Națională Revizuită a României pentru Dezvoltare Durabilă, aflată deja în întarziere, va trebui să încorporeze şi aceste elemente noi.
Volumul de faţă pune unele întrebari importante, unele tulburătoare, cu privire la calea de urmat. Dincolo de considerentele teoretice şi de noile contribuţii conceptuale, autorii reuşesc să transmităa un mesaj optimist. România are încă şansa să se reorienteze spre un model clădit pe principiile dezvoltării durabile, deoarece dispune de potenţialul natural şi uman necesar. Pentru a valorifica din plin acest potenţial real, avem nevoie de un plus de voinţă politică şi de o ameliorare radicală a modului în care sunt gestionate aceste resurse.